ATENŢIE! Articolul acesta a fost publicat într-o revistă ufologică din anii ’90. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, aşa că trebuie luat cu multă circumspecţie…
În ziua de 14 iulie 1986, în jurul orei 20.00, cerul Asiei Centrale fu puternic luminat de un straniu OZN. La un moment dat, s-a auzit o explozie puternică urmată de căderea pe o suprafață întinsă a multor bucăți metalice strălucitoare. Cu puțin timp însă înainte, susțin cei ce au fost martorii acestui eveniment, s-a putut observa cum din obiectul strălucitor a fost catapultată o capsulă care s-a îndreptat printr-un zbor lent nu departe de orașul Frunze.
La scurt timp după aceea, un elicopter se îndrepta spre zona unde a avut loc explozia. Piloții elicopterului au primit misiunea să cerceteze cu atenție o mare suprafață pentru a vedea dacă există supraviețuitori ai acestui tragic accident.
După mai multe ore de căutare, unul din piloți anunță centrul că a observat într-un luminiș un obiect având forma ovală de aproximativ 1 metru lungime, care părea a fi sprijinit de patru suporți metalici. Ajuns la fața locului, grupul de cercetători a observat că la baza obiectului oval se aflau niște aparate de propulsie care au făcut posibil zborul spre acea zonă.
La o analiză mai atentă a capsulei, s-a îndepărtat capacul și surpriza a fost destul de mare când s-a descoperit că în interior se afla o ființă umanoidă așezată pe o cuvertură ce părea să fi fost confecționată dintr-un material plastic spongios. Entitatea asemănătoare cu un copil pământean părea a fi încă în viață!
Cei ce au văzut entitatea au descris-o astfel: un cap destul de mare lipsit de podoaba capilară, ochi mari din ale căror pupile radia o lumină roșiatică, care însă se schimba din când în când într-un albastru violet. Nu avea sprâncene, nici gene. Spre deosebire de un copil terestru, entitatea prezenta la mâini și picioare membrane interdigitale. Ființa nu schița nicio mișcare și ținea tot timpul ochii deschiși.
Dus la un laborator din apropierea orașului Frunze, copilul extraterestru a fost cercetat în amănunțime. Spre marea dezamăgire a savanților copilul nu putu să mănânce nimic, lucru care a dus după două luni la moartea lui…