Semnele făcute cu degetele mâinilor pot fi o modalitate excelentă de a exprima emoțiile. Oamenii au folosit semnele de mână pentru a comunica și a se insulta de mii de ani. Iar multe dintre semnele de mână pe care le folosim în timpurile moderne sunt adânc înrădăcinate în trecut.
De-a lungul timpului, pe măsură ce oamenii au evoluat și civilizațiile au dispărut, semnificația a câtorva semne de mână s-a schimbat, dar unele rămân aceleași şi în ziua de astăzi.
Insulta degetului mijlociu
A arăta cuiva degetul mijlociu a fost o insultă în vremurile străvechi, și aşa este și astăzi. Potrivit istoricilor, semnul degetului mijlociu își are rădăcinile în Grecia antică, unde a fost inițial folosit ca insultă se*uală. Din punct de vedere istoric, el reprezenta falusul, iar romanilor antici le-a plăcut atât de mult acest semn încât au început să-l folosească.
Odată cu trecerea timpului, acest semn de mână a devenit un gest abuziv folosit în primul rând pentru a insulta sau a batjocori pe cineva. În piesa greacă veche „Norii”, scrisă de dramaturgul Aristofan, un elev îi arată lui Socrate degetul mijlociu și el este imediat mustrat. Socrate îi spune că este grosolan și prost.
Împăratului roman Caligula i-a plăcut acest gest, forțându-şi supuşii să-i sărute degetul mijlociu în loc de mână. Tacitus ( 56 d.Hr. – 120 d.Hr.), unul dintre cei mai mari istorici romani, scris că „digitus impudicus” înseamnă „degetul nerușinat”, iar gestul a devenit atât de faimos încât chiar și triburile barbare au început să-l folosească.
Semnul Moutza – cele cinci degete extinse
Semnul Moutza a fost folosit de grecii antici pentru a blestema pe cineva și a trimite vrăji malefice acelui individ. Cu cât gestul era mai aproape de fața unei persoane, cu atât era mai amenințător.
Cele cinci degete extinse a fost, de asemenea, o insultă teribilă, similară cu degetul mijlociu ridicat, în special în Orientul Mijlociu, acest lucru arătând că acea persoană nu este altceva decât un ticălos.
În Bizanțul antic, infractorii erau defilați în jurul orașului pe un măgar, fețele fiindu-le murdărite cu cenușă. În greaca veche la cenuşă se mai spunea şi „moutzos”, de unde „moutza” își primește numele. Pentru a întinde cenușa pe fața infractorului, aceasta era aplicată de către gardian cu palma sa.
Diferite semnificații ale degetelor încrucișate
Degetele încrucișate au fost folosite în Europa în ultimii 1.500 de ani, dar semnul are două semnificații complet diferite. În Evul Mediu, era obișnuit în Europa să se încrucișeze degetele pentru a reprezenta crucea pe care a purtat-o ​​Iisus Hristos. În timpul persecuțiilor romane, primii creştini l-au folosi ca simbol pentru a se recunoaște reciproc și a se aduna pentru a participa la slujbă, fără a fi detectați.
În Europa Centrală și de Est, oamenii îşi încrucișau degetele la spate. Era un semn care indica faptul că mințeau și cereau iertare lui Dumnezeu.
În țările vorbitoare de limbă engleză și în Danemarca, este obișnuit să încrucișezi degetele pentru a ura noroc noroc.
Pollex – degetul mare
Mulți cred că degetul mare a fost un simbol folosit de vechii romani atunci când doreau ca un gladiator să moară, dar istoricii au ajuns la o concluzie diferită. Degetul mare era folosit la jocurile gladiatorilor, pentru a indica dacă un luptător învins trebuia ucis sau cruțat.
Dacă gladiatorul căzut trebuia să moară, degetul mare nu era îndreptat spre pământ, ci spre cer. În circumstanța opusă, când gladiatorul căzut era considerat că a luptat cu suficient curaj pentru a fi lăsat în viaţă, atunci se gesticula semnul pumnului închis.
Semnul coarnelor de diavol
Etruscii au pictat frecvent semne de coarne pe morminte pentru a proteja morții de demoni.
Oamenii din Italia antică credeau că semnul coarnelor făcut cu mâna avea puterea de a îndepărta ghinionul și, de asemenea, de a proteja împotriva blestemului.
Interesant este că în hinduism, un gest de mână similar este un gest yoghin despre care se crede că întinerește corpul. În budism, este folosit pentru a expulza demonii.
Semnul Victoriei
Majoritatea asociază semnul clasic al victoriei cu cel de-al doilea război mondial, dar acest gest de mână este mult mai vechi. A fost folosit în Evul Mediu ca semn al victoriei și a devenit și mai faimos atunci când a apărut pe tabloul cunoscut sub numele de „Religia salvează Spania” de Tiziano. Pânza în ulei, produsă între 1572 și 1575 pentru comemorarea bătăliei de la Lepanto din 1571, arată o femeie spaniolă folosind gestul V după victoria asupra Imperiului Otoman în timpul bătăliei navale.