În România interbelică, dar şi în timpul celui de-al doilea război mondial au existat mai multe servicii de informaţii. Unul dintre ele a fost „Serviciul Special de Informaţii” (SSI), care aparținea de Marele Stat Major al Armatei Române, fiind creat în 1924 de către Mihail Moruzov. În noiembrie 1940, Moruzov moare, iar la conducerea SSI, în locul lui vine Eugen Cristescu, această instituţie trecând de la Armată la Guvern.
SSI a avut un rol foarte important în combaterea Rebeliunii Legionare din ianuarie 1941. Rebeliunea Legionară a reprezentat despărțirea violentă dintre Mișcarea Legionară, condusă de Horia Sima, și miniștrii militari susținuți de mareşalul Ion Antonescu. Această acțiune a venit în urma unei colaborări de doar 3 luni dintre legionari și militari, colaborare sistată în urma acumulării de disensiuni între cele doua forțe conducătoare din România.
Am citit memoriile lui Eugen Cristescu, şeful SSI, în care ni se oferă informaţii extrem de valoroase despre această perioadă istorică. Am făcut un rezumat al lor pentru cititorii acestui site. Toate cele spuse mai jos sunt relatate din punctul de vedere al lui Eugen Cristescu:
– Mișcarea Legionară se desemna ca o vastă conspirație, ce tindea la acapararea completă a puterii și instituirea statului totalitar legionar.
– Psihoza legionară cuprinsese pe mulți, din motive diverse: oportunism, lașitate, naivitate etc. și găsise simpatizanți chiar și în armată.
– În tot cursul lunii decembrie 1940, samavolniciile legionare au continuat prin percheziții, ridicări de obiecte și persoane, ocuparea magazinelor, maltratarea evreilor, ale căror cadavre erau găsite prin podurile de la marginea Capitalei. Paralel însă s-a intensificat și goana după arme. Informațiile SSI arătau că magazinele de arme au fost jefuite. De asemenea, armele depuse la poliție și posturile de jandarmi, în urma ridicării permiselor de port-armă, au fost luate de legionari.
– Armamentul poliției și jandarmeriei din Basarabia și Bucovina, depus la Siguranța generală după evacuare, intrase și el în posesia poliției legionare. Altă comandă de puști automate fusese făcută de legionari în Germania. Armele sosiseră clandestin, dar nu veniseră încă cartușele.
– În preajma Anului Nou 1940-1941, SSI primește o serie de informații deosebite, care arătau că legionarii pregătesc „răfuiala cea mare” pentru noaptea de revelion, din care vor să facă o adevărată noapte a Sf. Bartolomeu și că, în acest scop, poliția legionară a întocmit o listă de democraţi proscriși în Capitală și peste 20 000 în întreaga țară. În noaptea de Anul Nou nu s-a mai întâmplat însă nimic.
– Hitler, informat de tensiunea dintre Antonescu și Horia Sima, îi invită pe amândoi la Berlin, ca să-i împace. Horia Sima pretextează însă că este bolnav și nu se duce. Antonescu trage concluzia din aceasta că Horia Sima vrea să-și pună planurile în aplicare în lipsa lui din țară.
– Noile informații ale SSI-ului asupra continuării înarmării legionarilor, a violențelor la care se dedau, a listelor pe care le întocmeau cu persoanele ce îi incomodau sunt primite de Antonescu cu mai mare interes.
– Nicolae Pătrașcu, secretarul general al mișcării legionare, spune într-o cuvântare: „Se laudă Antonescu cu armata lui? Avem și noi armata noastră. Avem 360 000 de arme și revolvere, cu care ii vom răspunde la orice provocare”. Antonescu află de acest lucru, dar pare neîncrezător în posibilitatea unei acțiuni legionare.
– Eugen Cristescu îi spune lui Ion Antonescu, conducătorul de facto al României din acele vremuri: „Am informații că vă vor împușca într-un consiliu de miniștri”. Antonescu, aflând acest lucru, îl schimbă pe ministrul de interne, generalul Petrovicescu, simpatizant al legionarilor. Antonescu, mai mult decât atât, schimbă şi toţi prefecţii din ţară, fapt care îi îndârjesc pe legionari, ce încep să ocupe mai multe instituţii.
– Rebeliunea legionară începuse, dar era foarte important de ştiut care va fi atitudinea Germaniei, care avea o divizie blindată la Târgovişte şi care ajunsese în acele zile din ianuarie 1941 la porţile Capitalei. De partea cui vor fi aceştia? De partea lui Antonescu sau a legionarilor?
– Partidul Național Socialist susținea că Germania nu poate conta în România decât pe legionari, care au un program și o ideologie identică cu a sa și, ca urmare, că ei trebuie să fie sprijiniți. Militarii însă, în frunte cu Keitel, susțineau că interesele strategice, politice și economice ale Germaniei în România cer ca armata germană să fie alături de armata română și, ca atare, că trebuie sprijinit Antonescu. Hitler adoptă părerea militarilor și ordonă generalului Hansen (şeful militarilor germani din România) să stea la dispoziția generalului Antonescu.
– Hansen primește la hotelul Ambasador pe trei delegați trimiși de Horia Sima să-i ceară ajutor contra lui Antonescu. În cursul discuțiilor, Hansen le spune că a primit dispoziții să stea la ordinele generalului Antonescu și îi sfătuiește să renunțe la acțiunea lor, căci la ora 8 dimineața el se va prezenta la Antonescu, iar dacă acesta îi va cere sa tragă în legionari, va fi nevoit să execute ordinul respectiv. Horia Sima, văzind situația pierdută, lansează un manifest prin care cere legionarilor să revină la ordine.
– Rebeliunea s-a soldat cu 400 de victime de o parte și de alta. În timpul rebeliunii au fost arestați mulți legionari.
– Horia Sima a stat câtva timp ascuns la germani, după care a trecut în Bulgaria, îmbrăcat in uniformă militară germană. La Sofia a primit de la ministrul Germaniei un „Ausweiss“ cu care a plecat, prin Iugoslavia, în Germania. Cercetările informative ale SSI au stabilit că Neubacher, ministrul plenipotențiar german însărcinat cu tratativele economice în România, a înlesnit plecarea lui Horia Sima în Bulgaria și că, probabil, tot el îl ținuse ascuns după rebeliune.