Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Iadul a fost descris in zeci de moduri diferite. Cu toate acestea, elementele sale cele mai comune – focul iadului, sufletele care tipa in chin si demoni ingrozitori – nu pot fi gasite in Biblie. Astazi, imaginea iadului este rezultatul a sute de ani de arta, teologie si imaginatie. Grecii credeau intr-o lume de apoi pedepsitoare numita Tartarus, iar artistii si scriitorii crestini au imprumutat foarte mult din structura sa mitologica complexa. In secolele mai recente, putini crestini au avut un impact mai durabil asupra peisajului perceput al iadului decat Dante Alighieri („Infernul”) si John Milton („Paradisul pierdut”.
Pe masura ce artistii si credinciosii au dezvoltat o viziune culturala despre iad, totusi aceasta imagine e diferita de iadul real al Bibliei. Iata o lista de conceptii gresite comune:
1) Exista oameni pedepsiti in iad chiar acum?
Multi crestini cred ca atunci cand pierim, suntem judecati de Dumnezeu si trimisi fie in rai, fie in iad. Insa, Dumnezeu nu lucreaza asa. Potrivit Bibliei, nimeni nu este in iad in acest moment, in afara de Satana si demonii sai. Fiecare om care a trait vreodata, de la cel mai bun la cel mai rau, doar doarme, asteptand intoarcerea lui Hristos si ziua finala a Judecatii.
2) Oamenii sunt trimisi in iad pe baza actiunilor lor?
Una dintre cele mai controversate dezbateri de-a lungul istoriei crestine a fost despre valoarea faptelor bune fata de harul lui Dumnezeu. Unii teologi spun ca trebuie sa facem fapte bune pentru a fi admisi in Cer. Altii spun ca Dumnezeu decide unde sa ne plaseze pe baza unor criterii dincolo de intelegerea sau controlul nostru. Dar in Efeseni 2:8-9 ni se spune: „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni”.

3) Iadul este etern?
Aceasta este poate cea mai raspandita conceptie gresita despre iad. Multi spun ca ar fi vorba de „un chin vesnic”. Cu toate acestea, exista mai multi teologi care cred ca Biblia sustine o doctrina a anihilationismului. Anihilationismul este credinta ca, dupa o perioada de chin, Dumnezeu pur si simplu sterge constiinta celor care nu pot fi mantuiti. Anihilatistii indica pasaje precum Isaia 5:24 pentru a sustine aceasta pozitie: „24. De aceea, cum mistuie o limba de foc miristea si cum arde flacara iarba uscata, tot asa: ca putregaiul le va fi radacina lor, si floarea li se va risipi in vant ca tarana, caci au nesocotit Legea Domnului ostirilor si au dispretuit cuvantul Sfantului lui Israel”.
4) Satana conduce iadul?
Lucifer a fost cunoscut initial ca si Satana, un termen care inseamna pur si simplu „Adversarul”. In Biblie insasi, puterile si provenienta lui Satana nu sunt bine definite. Abia mult mai tarziu, prin Dante si in special prin Milton, obtinem imaginea noastra despre Satana ca un demon puternic si inaripat.
In Biblie, si in toata teologia post-biblica, se intelege ca iadul este inchisoarea lui Satana, nu imparatia lui. Dumnezeu stapaneste asupra iadului la fel cum stapaneste asupra raiului. Exista, de asemenea, momente in Geneza care par sa sugereze ca Dumnezeu ii permite Satanei sa fie un fel de „co-stapan” al Pamantului pentru propriile sale scopuri misterioase. In cele din urma, nu exista o solutie pentru aceste contradictii. Unii teologi au postulat ca Satana este folosit de Dumnezeu ca test sau ispita pentru a vedea cine este vrednic sa intre in rai.
5) Iadul este foarte des prezentat in Biblie?
Biserica moderna pune foarte mult accent pe iad, asa ca s-ar putea astepta sa existe un accent similar in Biblie. Cu toate acestea, adevarul este ca Vechiul Testament nu contine nicio mentiune despre iad. Exista cateva referinte trecatoare la „Sheol” si „Gheenna”, dar aceste concepte au putine in comun cu iadul crestin. De fapt, „iad” este mentionat de 23 de ori in Noul Testament, in comparatie cu 250 de mentiuni despre rai. De ce? Unii savanti crestini cred ca misionarii au folosit in mod obisnuit iadul ca instrument motivational pentru a converti necredinciosii, in timp ce scriitorii evangheliilor nu au fost preocupati in mod special de raspandirea credintei, deoarece credeau ca intoarcerea lui Iisus este iminenta.
6) Bebelusii nu merg in iad?
Unul dintre cele mai dificile lucruri de rezolvat in teologia crestina este soarta bebelusilor nebotezati. Teologia este destul de clara: ea ne spune ca botezul este singura cale spre rai: totusi, un Dumnezeu iubitor cu siguranta nu ar abandona pruncii in iad. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, ganditorii crestini au dezvoltat ideea de limb, un loc in care bebelusii nebotezati puteau scapa de pedeapsa. Dar, nu exista nicio dovada pentru limb in Biblie. Ideea a fost postulata pentru a atenua afirmatia Sfantului Augustin ca bebelusii nebotezati ar merge direct in iad. Cu toate acestea, Augustin se afla pe un teren teologic mai solid decat criticii sai.
7) Exista diferite niveluri ale iadului pentru a pedepsi diferite pacate?
De vina pentru afirmatia de mai sus este Dante. Nu exista absolut nicio indicatie in Biblie ca ar exista mai multe „cercuri” sau zone in iad sau ca ar exista vreo modulare a gradului de pedeapsa bazata pe pacat. Mai degraba, Biblia trateaza intreaga ostire a damnatilor la fel, ca pe o masa de pacatosi si necredinciosi care vor fi aruncati, in masa, in Lacul de Foc.
Multe traditii religioase cred ca pedeapsa ar trebui sa se potriveasca intr-un fel cu fapta. Este probabil ca Dante sa fi fost influentat de mitologiile grecesti si romane, cum ar fi povestea lui Tantal. Dupa ce a luat ambrozia de la zei, Tantalus a fost pedepsit sa indure foamea si setea vesnica in Tartar. El a fost pus intr-un bazin de apa care se retragea ori de cate ori incerca sa bea din ea si sub un pom fructifer la roadele caruia nu putea ajunge niciodata.
8 ) Purgatoriul este o alternativa la iad?
Doctrina purgatoriului afirma ca exista o zona intermediara, asemanatoare iadului, in viata de apoi, in care pacatele cuiva sunt arse sau „curatate”, pentru a-l pregati pe pacatos pentru rai. In timp ce unele probleme biblice sunt ambigue si deschise interpretarii, pentru purgatoriu nu se pune aceasta problema: pur si simplu nu exista dovezi pentru existenta purgatoriului in Biblie. Conceptul a fost propus initial de teologul timpuriu Clement din Alexandria, dar Papa Grigore cel Mare a fost cel care, in secolul al V-lea, a facut din purgatoriu o parte oficiala a doctrinei bisericesti.
9) Nu atat de multi oameni vor merge in iad?
Matei 7:13 pare sa raspunda la acesta dilema: „Intrati pe poarta cea stramta, caci larga este poarta si larga este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea”. O dilema vesnica in apologetica crestina este problema atingerii milostivirii lui Dumnezeu. Dumnezeu ar trebui sa fie vesnic milostiv si totusi pasaje ca cel de mai sus par sa indice ca cea mai mare parte a omenirii va arde in cele din urma intr-un chin de foc. Astfel, pare inevitabil ca marea majoritate a rasei umane va arde.
10) Iadul va fi gol?
Similar cu credinta ca putini oameni vor merge in iad este si credinta ca nimeni nu va merge in iad. Aceasta doctrina se numeste universalism si a castigat multi adepti in epoca moderna, in ciuda faptului ca are radacini in primele zile ale bisericii crestine. Universalismul afirma ca, dupa o perioada de pedeapsa, toata lumea va fi in cele din urma mantuita de Dumnezeu. Totusi, aceasta idee nu este sustinuta de teologie. Biblia nu mentioneaza des despre iad, dar cand o face, este clar ca a fost construit pentru a fi ocupat – si nu doar de Lucifer si demonii sai.
Mai tulburatoare este ideea ca oamenii buni care nu sunt crestini nascuti vor arde si ei, indiferent de bunatatea lor. Aceasta inseamna ca exista foarte multi oameni buni in iad care pur si simplu nu au auzit cuvantul Bibliei. Oricine s-a nascut inainte de Hristos este blestemat, la fel ca oricine care s-a nascut intr-un sistem necrestin.
11) Iadul este un taram al chinului?
Niciun teolog serios nu ar sustine ca iadul este o experienta placuta. Cu toate acestea, exista cei care resping ideea ca iadul este pur si simplu o experienta de durere fizica, cu barbati si femei arzand si zvarcolindu-se in agonie. Indiferent de pozitia lor fata de durerea fizica, majoritatea ganditorilor crestini cred ca adevaratul chin al iadului este separarea de Dumnezeu. Rezultatul acestei separari este o durere spirituala mult mai rea decat chinurile fizice pe care multi le asociaza cu iadul.