Manastirea Ramet este unul dintre cele mai vechi asezaminte calugaresti din Transilvania. Cercetarile arheologice din zona, analiza osemintelor gasite in mormintele de calugari descoperite cu prilejul restaurarii bisericii, au condus la concluzia ca inca din secolul al XI-lea exista la Ramet o lavra manastireasca, iar pustnicii cu mult mai inainte. Manastirea Ramet este situata in sudul Carpatilor Apuseni, la 34 km NV de Alba lulia, pe Valea Geoagiului.
In prima atestare a asezamantului, putem descoperi cuvintele: „Am scris eu prea pacatosul rob al lui Dumnezeu Mihu, adica zugravul de la Crisul Alb, cu incuviintarea arhiepiscopului Ghelasie, in zilele regelui Ludovic in anul 6885 (1377) luna iulie 2”.
Cu mult inainte de a fi fost descoperita inscriptia care il pomeneste pe Ghelasie ca arhiepiscop al romanilor din Transilvania, locuitorii satelor din zona cinsteau cu mare evlavie amintirea unui monah cuvios cu acelasi nume. Traditia populara relateaza mai multe minuni atribuite acestui monah. Se pare ca monahul si arhiepiscopul erau una si aceeasi persoana. Exista relatari legendare ale unor intamplari inconjurate de mister, legate de existenta cuviosului Ghelasie, transmis pe cale orala, care s-au pastrat pana astazi.
La cativa km de manastire exista un loc numit Hopagi, unde mai exista si astazi o fantana cu numele „Fantana Vladichii”. Se spune ca intr-o vara calugarii s-au dus la Hopagi sa coseasca fanul, dar fiind foarte cald, au inceput sa carteasca fiindca nu aveau apa si le era sete. Egumenul Ghelasie s-ar fi rugat atunci lui Dumnezeu si facand de trei ori semnul crucii cu toiagul, a lovit cu el in pamant. Si. in acel loc s-a ivit apa…
Moartea egumenului Ghelasie poarta si ea pecetea miracolului. Se spune ca ar fi murit calare fiind pe asinul sau, in timp ce cobora dinspre Hopagi catre manastire. Asinul l-a adus singur acasa, iar ajuns in fata bisericii, acesta s-a oprit iar copita i-a ramas imprimata in piatra. Aceasta piatra, cu marca copitei pe ea, se afla si astazi in muzeul manastirii. Tot atunci, urma copitei a mai ramas imprimata si pe o piatra in satul Bradilesti. Se povesteste, de asemenea, ca la sapte biserici, intre care si la manastire, clopotele au inceput sa bata singure.
Minunile legate de istoria Manastirii Ramet nu se opresc aici. In perioada anilor 1926-1928, nivelul apelor freatice din zona s-a ridicat intr-atat incat apa a ajuns pana sub pardoseala altarului. Aici, chiar sub piciorul sfintei mese, a izbucnit un izvor. Acest eveniment a fost interpretat ca fiind un semn ceresc, astfel incat apa respectiva a fost folosita de la bun inceput drept aghiasma (apa sfintita).

Apa izvorului a fost canalizata si adusa la suprafata intr-un loc apropiat si accesibil tuturor celor care cred in puterea sa miraculoasa, tamaduitoare. Multi dintre cei care beau din aceasta apa se pot vindeca daca au credinta. Credinta in puterea lui Dumnezeu este cea care ii vindeca pe cei care beau aceasta apa.
Intre anii 1937-1938 s-au efectuat lucrari importante de restaurare, ocazie cu care s-a descoperit un craniu galbui frumos si care raspandea o mireasma placuta. Calugarii au asezat acel craniu cu evlavie, intr-un loc curat, nestiind cui a apartinut.
Dupa catva vreme de la descoperirea craniului, o femeie cu numele Maria, din Maramures, l-a vizitat pe staretul de atunci al manastirii. Femeia era bolnava de epilepsie si a venit sa povesteasca viziunea ei, conform careia craniul de la Manastirea Ramet apartinuse arhiepiscopului Ghelasie si avea darul vindecarii. Se mai spune ca atingerea craniului sfant de catre femeia din Maramures, a vindecat-o imediat de boala ei.
Pe 30 iunie 1992 s-a proclamat in mod festiv canonizarea Sfantului Ierarh Ghelasie, iar moastele sale odihnesc astazi in racla depusa in paraclisul bisericii celei noi de la Manastirea Ramet.