Imagine: picryl.com (Commons Creative – free)
Studiile efectuate asupra inteligenței maimuțelor au dus la concluzia că acestea au ceea ce s-ar putea numi „conștiință de sine” și sunt dotate cu o capacitate potențială foarte mare de a învăța. Cimpanzeii, de exemplu, mai dau dovadă și de o mare sociabilitate, fiind capabili să-și comunice între ei intenții, hotărâri, satisfacții și nemulțumiri. Părinții ordonă puilor, iar la nevoie îi și pedepsesc atunci când aceștia dau dovadă de nesupunere.
În grupurile de maimuțe apare și un element de subordonare, ordinele fiind executate de întreaga colonie. Din aceste fapte specialiștii, au tras concluzia că maimuțele nu sunt conduse numai de instinct, ci că ele prezintă și manifestări comportamentale complexe. Sunetele emise de maimuțe ar fi în realitate simboluri reprezentând obiecte, locuri, intenții, hrană, fiind alcătuite din scurte serii de consoane și vocale, asemănătoare cu onomatopeele folosite de om.
„Limbajul” maimuțelor, diferențiat de la un grup la altul, este compus din sunete guturale și gesturi cunoscute de întreaga colonie. Maimuța sud-africană folosește trei strigăte diferite de alarmă, fiecare corespunzând unui tip de viețuitoare socotită dușman. Strigătul ce anunță prezența unui șarpe o face să sară pe picioarele din spate și să cerceteze iarba. Când alarma anunță apropierea unui vultur, maimuțele se ascund în desișuri, iar dacă alarma semnalizează un leopard, ele se năpustesc în copaci.
Printre maimuțe, cele mai evoluate sunt cimpanzeii și gorilele. Capacitatea lor vizuală se apropie de a omului. Atunci când i s-a cerut unui cimpanzeu „educat” să împartă in două categorii o serie de fotografii de animale și maimuțe, lucru pe care-l face, de altfel, cu multă ușurință, printre imagini aflându-se și unele infățișând ființe umane, el a inclus fără nicio ezitare fotografiile reprezentând omul în aceeași categorie cu fotografiile maimuțelor.