În urmă cu peste o mie de ani, o legendă islandeză povestea că departe, departe, către soare-apune, s-ar afla teritoriile mirifice ale unei lumi străine de cea cunoscută. Spunea legenda că piratul islandez Gunnbjorn Ulvssonn, aflându-se pe o insulă din apropierea Islandei, a întrezărit cu ochii săi vulturești țărmurile sclipitoare ale unei țări neștiute.
Abia în secolul al X-lea s-a ivit omul care avea să încerce a despărți adevărul de legendă. Erik Raude, în traducere Erik cel Roșu, căci despre el este vorba, nevoit să părăsească țărmul scandinav, s-a instalat în Islanda. Aici se pare că a fost cucerit de legenda ținuturilor îndepărtate și a fabuloaselor bogății de acolo. Formându-și un echipaj ales, Erik a părăsit Islanda în anul 981, navigând mereu către apus, până a descoperit un țărm stâncos și arid. Totul se afla sub o platoșă de gheață, în afara unei câmpii ocrotite și verzi, unde creșteau arbori și animale.
Trei ani mai târziu, Erik, revenit în Islanda, istorisea oricui sta să-l asculte despre minunățiile acestor pământuri. Astfel că în anul 986 o mulțime de navigatori urcară la bordul a 25 de ambarcațiuni îndreptându-se către Țara cea Verde (Groenlanda). Izbucnind o furtună, micile nave s-au pierdut una de alta. Cele 14 rămase și-au continuat drumul până la țărmul cântat de legendă. Aici vikingii au întemeiat prima așezare de peste ocean.
Izvoarele spun că noii sosiți au aflat urmele unei vieți anterioare, după care au dedus că în trecut clima Groenlandei era mai puțin aspră. Colonia normandă s-a dezvoltat, înființându-se aproape o sută de cătune. Dar locuitorii nu puteau depăși limitele înghețate ale câmpiei lor. Ei nu puteau supraviețui fără sprijinul celor de acasă. Au încărcat așadar blănuri de urs și colți de morsă și, în frunte cu fiul lui Erik cel Roșu, numit Leif, o mică escadră a traversat oceanul până în Norvegia. După un an, el a pornit înapoi cu cele necesare, dar o furtună l-a dezorientat, purtându-l mai către sud, spre alte pământuri, mai blânde, unde creșteau grâu sălbatic, arbori și arbuști. De astă dată se afla pe ceea ce astăzi numim continentul american.
Fericit de noua descoperire, Leif s-a întors către nord, căutându-i pe ai săi. Găsindu-i, le-a împărtășit vestea. Dar Erik nu mai era în putere și a refuzat să plece în necunoscut. Leif și ai săi au navigat în direcția hotărâtă, însă țărmul înverzit nu s-a arătat. Au poposit în alte locuri, le-a explorat, dar abia în adâncul ținutului au aflat semnele de belșug știute.
Primilor exploratori le-au urmat alții, care au pătruns pe gura unui fluviu până în zona numită astăzi a Marilor Lacuri. Băștinașii erau blânzi. Dar ulterior, localnicii au dat atacul. Ciocnirea a fost crâncenă; îngroziți, islandezii au cerut căpeteniei lor să-i conducă acasă. Și astfel, după 3 ani de ședere în Vinland, cum au numit țara descoperită, au pornit cu toții spre Islanda. De ajuns au ajuns însă numai o singură barcă. În ea se afla primul copil european care văzuse lumina zilei in Lumea Nouă.
În 1965, arheologii au descoperit dovezi concludente că vikingii au sosit cu 500 de ani înaintea lui Columb. Au găsit vechea așezare vikingă la Newfoundland. Situl lui Leif Erikson, Vinland, a fost identificat cu o așezare vikingă, descoperită și excavată la L’Anse aux Meadows din Newfoundland.
Mai jos puteţi vedea harta călătoriilor vikinge în America: