Imagine: pxfuel.com (Commons Creative – free)
Reincarnarea este un concept extrem de controversat. Potrivit religiei hinduse, in special (cea care crede in reincarnare), ciclul reincarnarilor unui suflet, samsara, nu are inceput si nici sfarsit. Dar, daca reincarnarile nu au sfarsit, de ce se afirma, pe de alta parte, ca prin fapte bune, sufletul se poate elibera de reincarnari si intra in Nirvana? Sirul nesfarsit de reincarnari exclude direct posibilitatea intrarii in Nirvana, posibilitate insa afirmata la fel de clar. Ori in Nirvana nu poti intra decat eliberat de trup sau de viata cu dorinte si suferinte. Asadar infinitatea reincarnarilor si Nirvana se contrazic, se exclud reciproc. Cu alte cuvinte, reincarnarile au loc datorita faptului ca cel ce a murit nu s-a eliberat total de dorinte, iar dorinta atrage dupa sine suferinta, asadar e nevoie de o alta viata pentru ca suferinta sa se concretizeze, sa aiba loc.
Dorintele sunt insa strict legate de fapte, caci faptele sunt faptele dorintei, fie ele bune sau rele. Si in acest caz, aceasta produce reincarnarea; si pentru ca nu este viata trupeasca fara fapte sau dorinte, sirul reincarnarilor nu are sfarsit. Asadar, este ilogic faptul ca se mai vorbeste de Nirvana ca stare de totala eliberare de dorinte. Dar cum sa scapi de dorinte si fapte fiind in trup, cand una din caracteristicile fundamentale ale vietii trupesti este dorinta? Ceea ce e curios e faptul ca chiar si dorinta de bine, dorinta de mantuire e negativa, deci duce la reincarnare. Chiar daca prin fapte bune cineva se reincarneaza intr-o viata de nivel superior, totusi, reincarnarea ramane ca un fapt al trupului, al lumii fizice, ceea ce inca si oricum implica suferinta (chiar daca mai putina) si in plus, asta nu face ca sirul reincarnarilor, sa se diminueze caci ciclul acestora este nesfarst. Cum s-ar spune, reincarnarile sunt un cerc vicios, reprezinta o situatie fara iesire, si atunci problema Nirvanei nu mai are sens.
Pe de alta parte, insa, se propovaduieste faptul ca Buddha ar fi atins eliberarea totala de dorinte chiar din viata aceasta pamanteasca, la fel ca si alti sfinti. In acest caz deci reincarnarile nu reprezinta un ciclu etern asa cum insa e afirmat cu claritate. Deci samsara, ciclul renasterilor e etern ori nu? Daca nu, de ce se spune ca da? Daca da, cum poate ca cineva sa-l intrerupa? Daca acest ciclu e etern, atunci Nirvana e o simpla iluzie, maya, asa cum budhistii sustin ca lumea aceasta ar fi. Si daca reincarnarile se petrec etern, atunci nu exista mantuire. Mantuirea este complet exclusa.
Cu alte cuvinte doctrina despre reincarnare nu da nicio sansa purificarii spiritului pentru ca oricum orice viata pamanteasca, pamanteasca fiind, e prin definitie imperfecta, decazuta, corupta. Reincarnarea fiind o pedeapsa, mantuirea nu poate veni din pedeapsa! Si oricat va fi pamantescul pamantesc acesta ramane imperfect, de aceea reincarnarile sunt eterne. Dar in acest caz a vorbi despre Nirvana ca mantuire, salvare, eliberare este nonsens. Mai mult decat atat, o astfel de contradictie nu face decat sa duca la disperare.