Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
In creierul uman sunt aproximativ 10 miliarde de neuroni, fiecare din acestia fiind in stare sa creeze, la randul lor, in jur de 50.000 de conexiuni. Dar ce secrete mai poate ascunde creierul? O experienta interesanta a fost facuta de directorul Institutului de Medicina clinica si experimentala din Novosibirsk (Siberia / Rusia), prof. dr. Vlad Kaznatkev, membru al Academiei de stiinte a URSS.
In doua borcane, bine inchise, s-au plasat culturi de celule, de acelasi fel. Borcanele au fost asezate, apoi, aproape unul de altul, fara a se atinge. Intr-un borcan s-a introdus un virus care a provocat moartea celulelor. Spre surprinderea cercetatorului, un al doilea borcan in care nu fusese introdus nimic, celulele au murit si ele. Experienta a continuat, plasandu-se un numar mai mare de borcane continand culturi de celule. Daca in primul era introdus un virus care producea moartea celulelor, culturile aflate in celelalte vase, inchise ermetic, mureau si ele. De aici s-a tras concluzia ca intre organismele vii, cele mai mici, se poate stabili o comunicare extrateritoriala.
Profesor Lazar Suharevski a emis ipoteza ca aptitudinea telepatica era un fenomen psihologic normal la stramosii nostri, care isi transmiteau astfel vesti, semnale de alarma si cereri de ajutor. Cu timpul s-a pierdut aceasta capacitate, pe masura ce graiul a evoluat, iar mijloacele de comunicatie au devenit din ce in ce mai perfectionate. Dar, in codul sau genetic, omul dispune de o „cheie”, pe care nici el nu o cunoaste, cu care si in prezent unele persoane pot intra in legatura cu altele pe calea gandului. Telepatia fiind rezultatul unei mari tensiuni emotionale ea nu poate fi reprodusa la conditii artificiale decat rareori, fapt pentru care cercetarea ei se face greu.
Dr. Alexei Carrek, fiziolog, laureat al Premiului Nobel, afirma ca „telepatia exista, ea a fost demonstrata prin observatie directa”, iar dr. Nicolai Kozîrev, astrofizician, era convins ca telepatia este legata de campul gravitational. Si savantii Cesare Lombroso, Camille Flammarion, P. Guleaev considerau ca telepatia este transmisa prin unde electromagnetice. Desi foarte slabe, aceste unde se intind pe o banda de frecvente foarte larga, de la microunde – de ordinul centimetrilor – la lungimi de mii de kilometri, dar care cu aparatura actuala nu pot fi captate.
Intr-o noapte, astronomul Mihail Lomonosov (1711 – 1765) si-a visat tatal, care era pescar, luptandu-se cu valurile marii, apoi naufragiind pe o insula pustie din regiunea arctica. Se pare ca in momentele grele, tatal s-a gandit la fiul lui, transmitandu-i, prin telepatie, un mesaj. Urmarit de vis a pus sa i se caute parintele. Ramasitele pamantesti ale acestuia au fost gasite intr-o insula pustie din nordul indepartat.
In anul 1959 a avut loc o experienta condusa de Universitatea Duke (SUA), cu un caracter cu totul neobisnuit. Pe submarinul atomic american „Nautillus”, care naviga sub apa, in adancime, ca si la baza sa militara de la Friendship (Maryland), aflata la 2.000 de kilometri distanta, au fost instalati cate un subiect telepatic. De doua ori pe zi, la ore fixe, timp de doua saptamani, sub un control riguros, s-au transmis si s-au receptionat informatii si ordine pe calea gandului. La sfarsitul experimentului, s-a constatat ca 70% din mesajele transmise, de o parte si de alta, au fost receptionate corect.

In fosta URSS, a fost efectuata, timp de 4 zile, o experienta interesanta de telepatie. Emitatorul a fost biofizicianul I. Kamenski, aflat la Moscova, iar receptorul, un alt om de stiinta, N. Nicolaev (din Novosibirsk), la o distanta de 3.000 de kilometri. Echipa de control, formata din specialisti din diverse domenii – medicina, biologie, psihologie – au observat permanent desfasurarea experimentului. Obiectele ce trebuiau transmise, necunoscute de nici unul din cei prezenti decat in momentul inceperii sedintei, scoase din plicuri sigilate, au fost: o foarfeca, cartonase de diverse forme cu desene, figuri geometrice, o surubelnita si un flacon de colonie. Dupa primirea acestor obiecte, Kamenski s-a retras intr-o camera in care s-a concentrat, pe rand, asupra fiecarui obiect. S-a constatat ca „receptorul” a reusit, prin desen, sa redea cu exactitate aproape toate imaginile transmise telepatic.