Imagine: wikimedia.org (Commons Creative – free)
Hreanul este o planta cosmopolita si il gasim raspandit de la poli pana la Ecuator, cu exceptia litoralului mediteranean. Pana in secolul al XVII-lea, hreanul facea parte din tagma buruienilor. Constatandu-se insa ca radacinile sale vindeca scorbului avea sa iasa din anonimat. Astfel, el a inceput sa fie studiat de catre botanisti si biochimisti.
Analizele chimice arata ca radacina acestei plante contine substantele urmatoare: un glicozid cu sulf denumit glucocochlearina, care prin hidroliza sub influenta enzimei – mirozinaza, se scindeaza in alilsenerol, glucoza si sulfat acid de potasiu. Glucocochlearina precum si alilsenevolul ce rezulta prin hidroliza acestui glicozid confera hreanului miros caracteristic de „hrean”, proprietati lacrimogene, revulsive (provoaca iritatia pielii) si rubefiante (inroseste pielea).
Tot datorita alilsenevolului, care se gaseste si in uleiul eteric din radacina acestei plante, hreanul mai are si proprietati antiseptice si diuretice. Asa se explica folosirea hreanului la muraturi, el creeaza mediu antiseptic, distruge ciupercile ce formeaza floarea muraturilor care se formeaza atunci cand am pus prea putin hrean la muraturi. Hreanul vindeca vinurile casate. Aceste vinuri in butoi au un aspect normal, dar puse in pahar capata o culoare inchisa si depun un sediment. Aceasta boala se poate trata cu hrean ras, pus in tifon si introdus prin vana in vin, unde se tine 2-3 zile, dupa care se scoate tifonul.
Alsenerolul in cantitate mica stimuleaza secretia gastrica si usureaza digestia. El este contraindicat in gastrite, colite si enterocolite. In afara de glicozidul – glucocohlearina, hreanul mai contine o gama de vitamine, dintre care predomina vitamina C; datorita ei, hreanul are proprietati antiscorbutice. Afara de substantele amintite, hreanul mai contine: iod, zaharuri, saruri minerale bogate in potasiu, calciu, magneziu, fosfor.
Hreanul se mai poate intrebuinta sub forma de pulbere – 2-4 grame pe zi – ca antiscorbutic si sub forma de vin medicinal in inflamatiile ganglionare, bronsite. Vinul se prepara prin macerarea a 20 grame de hrean ras la 100 ml de vin. Vinul acesta se poate folosi si impotriva surmenajului.
Iata o reteta chinezeasca bazata pe hrean si miere, o adevarata „cura apiterapeutica de miere cu hrean”. Se rade hrean proaspat, impreuna cu o lingura cu miere, de preferat de salcam, pana obtinem o pasta omogena. Apoi se consuma cu o lingurita de plastic, treptat in fiecare dimineata, inainte de masa pana la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu trebuie sa depaseasca 30 de zile.

Hreanul se mai poate folosi si in cosmetica. Cu ajutorul unei maceratii de hrean, putem indeparta, prin spalare, pistruii sau alte pete aparute pe fata.