Imagine generata de Microsoft AI
Oamenii și cimpanzeii, atât de identici și atât de diferiți în același timp, împărtășesc o legătură puternică: ADN-ul nostru este identic în proporție de 98,8%, ceea ce dezvăluie o conexiune puternică în trecutul îndepărtat. Cimpanzeii sunt rudele cele mai apropiate ale oamenilor, având un genom izbitor de asemănător cu al nostru. Cu toate acestea, cimpanzeii nu conduc mașini, nu vorbesc limba română și nu cântă la clarinet, așa că dacă suntem atât de asemănători genetic, cum putem fi atât de diferiți în aspectul și comportamentul nostru?
Se crede că oamenii și cimpanzeii s-au îndepărtat de un strămoș comun în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani, ceea ce este destul de recent din punct de vedere evolutiv. La mijlocul anilor 1990, oamenii de știință au reușit să ordoneze genomul unui cimpanzeu pe nume Clint, dezvăluind că, în termeni absoluti, codul genetic al acestei specii este 96% identic cu al nostru. Cu toate acestea, o mare parte din această diferență se datorează duplicării, prin care secțiunile genomului sunt pur și simplu repetate la o specie, dar nu şi la cealaltă. Cu toate acestea, în ceea ce privește genele reale, suntem 98,8% la fel, ceea ce înseamnă că doar 1,2% din codul nostru genetic nu se găsește la cimpanzei. Nu pare mult, dar dacă luăm în considerare că genomul uman este format din aproximativ 3 miliarde de perechi de baze (sau biți de informații genetice), acest mic procent însumează aproximativ 35 de milioane de discrepanțe între cele două specii.
Unde sunt diferentele? Multe dintre diferențele dintre genomul uman și cel al cimpanzeului se găsesc în regiunile factorilor de transcripție, care acționează ca comutatoare genetice care spun genelor când să pornească și când să rămână inactive. Cu alte cuvinte, o mare parte din umanitatea noastră nu are nimic de-a face cu genele specifice speciei noastre, ci mai degrabă pentru că genele pe care le împărtășim cu cimpanzeii sunt exprimate într-un mod unic.
De exemplu, genele care codifică neuronii din fiecare dintre regiunile creierului nostru sunt practic aceleași cu cele ale cimpanzeilor, dar modelul lor de activare ne determină să dezvoltăm mai multe celule – și, prin urmare, creiere mai mari – decât alte primate. Singurul lucru care ne separă este o mică secțiune a genomului care controlează gradul de diviziune celulară în sistemul nervos, mai degrabă decât genele reale care codifică pentru crearea diferiților neuroni. Astfel, genomii care par aproape identici pot produce caracteristici fenotipice foarte diferite. Genele pot fi aceleași, dar diferențele subtile în părțile genomului care controlează expresia genelor pot transforma total produsul final. Cercetătorii încă analizează datele pentru a-și da seama cum funcționează exact 1,2% din genomul nostru, care este unic uman. Până acum, au reușit să identifice anumite secțiuni care par să codifice anumite caracteristici.
Multe dintre genele pe care nu le împărtășim cu cimpanzeii sunt legate de funcția imunitară și duc la diferențe semnificative în susceptibilitatea la boli. De exemplu, cimpanzeii sunt rezistenți la malarie și la anumite virusuri gripale pe care oamenii le combat greu, deși suntem mai buni la tuberculoză.
Sursa: articolul ştiinţific „Initial sequence of the chimpanzee genome and comparison with the human genome” / nature.com