Conceptul de Univers-bloc al lui Einstein este o interpretare fascinantă a spațiu-timpului în contextul teoriei sale a relativității generale. Din această perspectivă, Universul este conceput ca un bloc cu patru dimensiuni, în care timpul este tratat ca o dimensiune similară celor trei dimensiuni spațiale.
Conform acestei idei, trecutul, prezentul și viitorul există toate simultan, iar trecerea timpului este doar o experiență subiectivă din perspectiva noastră ca observatori care se deplasează de-a lungul unei „linii universale” specifice prin acest bloc. Cu alte cuvinte, tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla există deja în acest bloc, iar percepția noastră despre curgerea timpului este o iluzie.
Această noțiune face ca înţelegerea noastră a timpului să fie ca o progresie liniară de la trecut la viitor. În schimb, sugerează că întreaga istorie a Universului, de la începutul până la sfârșitul său, există ca o structură statică, iar conștiința noastră se mișcă de-a lungul acestei structuri într-un mod care dă impresia trecerii timpului.
Conceptul de Univers-bloc are implicații filozofice, ridicând întrebări despre liberul arbitru, determinism și natura realității. Dacă viitorul există deja, înseamnă asta că acțiunile noastre sunt predeterminate sau avem alegeri reale? Acestea sunt câteva dintre întrebările profunde care apar din contemplarea acestui model al Universului.