Un numar tot mai mare de crestini au ajuns sa creada ca Craciunul este derivat din paganism. Au auzit ca momentul Craciunului ar fi putut fi imprumutat de la sarbatoarea inchinarii catre zeul roman al Soarelui. Sau ca brazii de Craciun provin din paganismul german. Sau ca steaua din varful bradului de Craciun provine din cultul astrologic. Dar toate aceste mituri sunt atat de gresite. Craciunul – sarbatoarea Nasterii Domnului – este o sarbatoare cu totul crestina. Iata de ce.
Data de 25 decembrie
Legenda urbana spune ca 25 decembrie este derivata de la nasterea vechiului zeu roman al Soarelui. Dar cand ne uitam inapoi in istorie, aflam ca mai multi scriitori crestini au calculat data Nasterii Domnului cu mult inainte ca sarbatoarea romana a lui Dies Natalis Solis Invicti – nasterea Soarelui necucerit – sa fie stabilita.
Adevarul este totusi ca scriitorii crestini antici au construit momentul nasterii lui Hristos din observatia scripturala conform careia Zaharia era la datorie de Yom Kippur (23 septembrie). Aceasta observatie provine din informatiile pe care le gasim in Evanghelia dupa Luca.
„8. Si pe cand Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu, in randul saptamanii sale,9. A iesit la sorti, dupa obiceiul preotiei, sa tamaieze intrand in templul Domnului.10. Iar toata multimea poporului, in ceasul tamaierii, era afara si se ruga.11. Si i s-a aratat ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului tamaierii”. (Luca 1:8-11).
Pe baza acestei observatii, crestinii au putut calcula nasterea lui Ioan Botezatorul ca fiind 23 septembrie + 270 de zile = 24 iunie. Apoi au observat ca Buna Vestire a nasterii lui Hristos a avut loc la 6 luni dupa conceperea lui Ioan Botezatorul.

„26. Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavril de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret,27. Catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria”. (Luca 1:26-27)
Calcularea zilei de 23 septembrie si adaugarea a sase luni ne aduce la 25 martie. Prin acest rationament, Irineu stabilise ziua de 25 martie ca data a Bunei Vestiri, inainte de sfarsitul secolului al II-lea. Buna Vestire a fost sarbatorita cu mult inainte de Craciun, deoarece Buna Vestire era miraculoasa, in timp ce nasterea era o simpla functie a biologiei umane. Data de 25 decembrie este deci derivata din data conceptiei lui Iisus.
Pana in anul 221 d.Hr., trei scriitori crestini calculasera in mod independent data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. Irineu, asa cum tocmai am spus, a identificat data vestirii lui Iisus inainte de sfarsitul secolului al II-lea. Hippolit a folosit o metoda diferita, dar a stabilit 25 decembrie ca data a Nasterii Domnului in 202 d.Hr. cand si-a scris comentariul la Daniel 4:23. In cele din urma, Sextus Julius Africanus, scriind „Cronologia lumii” in anul 221 d.Hr., calculase si el 25 decembrie.
Cand se sustine ca 25 decembrie este data unui festival pagan, uita faptul ca trei scriitori crestini folosisera un rationament logic pentru stabilirea datei nasterii lui Iisus. De fapt, paganii au fost cei care au plagiat de la crestini (si nu invers). Savantul Manfred Claus a stabilit ca imparatul Aurelian a infiintat cultul lui „Dies Natalis Solis Invicti” la 25 decembrie 274 d.Hr. si a decretat acea zi drept zi a sarbatoririi solstitiului de iarna. Asta inseamna ca stabilirea acestei date a avut loc la mai bine de 50 de ani dupa ce Sextus Julius Africanus a stabilit ziua de nastere a lui Hristos, la 72 de ani dupa ce Ipolit facuse acest lucru si, probabil, la cel putin 100 de ani dupa ce Irineu a stabilit ziua de 25 martie ca Buna Vestire.
Paganii au incercat sa uzurpe o data venerata de crestini. In mod clar, data de 25 decembrie pentru Nasterea Domnului este crestina, nu pagana.
Utilizarea pomilor de Craciun
Totodata, se presupune ca bradul de Craciun este de origine pagana, fiind folosit in paganismul german. Problema acestei teorii este ca folosirea unui copac vesnic verde este o traditie crestina globala care a fost practicata pentru prima data in Orient!
Cand ne uitam la bradul impodobit, ne putem aminti de genealogia lui Iisus Hristos, dar si a mamei Sale, Panagia Theotokos, Fecioara Maria. „O mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un Lastar din radacinile lui va da” (Isaia 11:1). Sfantul Cosma Poetul s-a referit la acest verset cand a scris despre Hristos ca floarea care a rasarit din tulpina Fecioarei din mladita lui Iesei. Radacina este Iesei, tatal lui David. Toiagul este regele David. Floarea care a venit de la radacina si toiagul este Theotokos. Si fructul care a iesit din floarea Panagiei Theotokos este Hristos. Sfanta Scriptura prezinta acest lucru minunat.
Astfel bradul de Craciun ne aminteste de pomul genealogic al lui Hristos ca Om, de iubirea lui Dumnezeu, dar si de purificarea succesiva a stramosilor lui Hristos. In varf este steaua care este Dumnezeu-Omul Hristos.
Pomul de Craciun este vesnic verde – nu isi pierde niciodata vitalitatea in timpul iernii – si, prin urmare, simbolizeaza pomul vietii si faptul ca Hristos este pomul vietii.
De obicei se spune ca obiceiul bradului este strain si occidental. Dar un manuscris din British Museum din secolul al XIII-lea ne informeaza ca in anul 512 d.Hr. imparatul Anastasios I a construit o biserica la Manastirea Sfantul Gavril din Tur Abdin din nordul Siriei. Printre alte dedicatii, el a oferit „doi copaci mari de arama, care stateau de ambele parti ale portii frumoase a sanctuarului. Pe frunzele copacilor, era un loc pentru ca luminile sa palpaie. Fiecare copac avea o suta optzeci de lampi si cincizeci de lanturi de argint de sus pana jos. Pe acestea atarnau obiecte mici de aur, argint sau cupru, precum si oua rosii, vaze, animale, pasari, cruci, coroane, clopotei, ciorchini de struguri ciopliti, discuri…”
Pavel Silentiarul (c. 563 d.Hr.) descrie in detaliu pomii de Craciun de la Catedrala Sf. Sofia, care aratau exact ca niste brazi. Practica pomului de Craciun este, de asemenea, documentata in studiul regretatului profesor de arheologie bizantina la Universitatea Aristotel din Salonic, Constantine Kalokyris, intitulat „Arborele sacru si originea rasariteana a pomului de Craciun”.
Steaua din pomul de Craciun
Daca asezam o stea in pomul de Craciun, nu o facem nu o facem pentru ca ne aduce aminte de astrologie, ci pentru ca cei trei regi pagani care au venit in Iudeea pentru a se inchina lui Hristos au urmat o stea.
„9. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul.10. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.11. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna”. (Matei 2:9-11).
Crestinii plaseaza o stea in varful pomului de Craciun pentru ca a fost o stea care i-a indrumat pe Magi sa se inchine nou-nascutului.
De ce se fac schimb de cadouri de Craciun?
Schimbul de cadouri nu este ceva pur mercantil – desi, din pacate, vedem o parte din acest lucru in ziua de astazi; schimbul de cadouri are origini atat evreiesti, cat si crestine.
Originile iudaice ale daruirii de cadouri apar in istoria eliberarii lui Dumnezeu a Israelului de la distrugere. In cartea Esterei, o noua sarbatoare este data in timpul lunii Adar. Aceasta sarbatoare avea drept semnificatie eliberarea poporului evreu de la moartea hotarata de rege:
„20. Dupa aceea Mardoheu a scris toate intamplările acestea si a trimis scrisori tuturor Iudeilor care erau in tarile regelui Artaxerxe, la cei de aproape si la cei de departe,21. Ca sa sarbatoreasca acele zile bune in fiecare an, in ziua de paisprezece si de cincisprezece ale lunii Adar,22. Intrucat acestea sunt zilele in care Iudeii au fost lasati in pace de vrajmasii lor si intrucat aceasta este luna in care intristarea lor s-a prefacut in bucurie si tanguirea in zi de sarbatoare. Sa faca dar din ele zile de petrecere si de veselie, trimitandu-si unii altora daruri si dand milostenie la saraci”. (Estera 9:20-22).
Deci, schimbul de daruri a fost ceva care a aparut in traditia iudaismului. Nu este deloc pagan. Dar mai direct, crestinii fac schimb de daruri in amintirea celor trei regi pagani care au adus daruri Domnului Iisus Hristos:
„Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna”. (Matei 2:11).
Pentru a intelege mesajul din spatele acestor daruri, trebuie sa intelegem simbolismul lor. Aurul era simbolul regalitatii. Dandu-i lui Isus aur, ei au semnalat ca El este un Imparat. Tamaia era parfumul ars in Templu inaintea lui Dumnezeu. Dandu-i lui Iisus tamaie, ei au indicat ca stiau ca El este divin, motiv pentru care au cazut si I s-au inchinat. Smirna era folosita la imbalsamarea trupurilor. Dandu-I smirna, ei incepeau deja sa-L pregateasca pentru moartea Lui.
Cumva, acesti regi pagani stiau ca Iisus era Domnul. Ei stiau cumva ca Dumnezeu Insusi venise in aceasta lume pentru a muri. Darurile pe care le-au dat lui Iisus incapsuleaza Evanghelia. Dandu-ne unul altuia cadouri in fata unui copac vesnic verde cu o stea in varf, declaram ca Iisus este Arborele Vietii.