Colette Bazard lucra la inceputul anilor 90 ca sora de caritate intr-un spital din Paris. Era atunci o tanara serioasa, in varsta de 28 de ani, ce ii placea sa-si petreaca vacantele in diverse locuri pitoresti ale Frantei, pornind la drum cu masina si dormind in cort.
In 1993, ea si sotul ei au plecat in tinutul Vendee. Aici si-a instalat cortul chiar la poalele zidului ce inconjoara castelul Tiffauges, despre care se zvoneste ca e bantuit de fantome, fiinte imateriale in care sora de caritate nu credea. Colette istorisea:
* In noaptea de 20 spre 21 august, pe la ora 23, am fost trezita din somn de gemete si tipete de copii, ce veneau de la castelul nelocuit. Iesind intrigata din cort, am vazut cateva siluete vag umane, fosforescente, invartindu-se deasupra turnului cel mare al castelului. Dupa o scurta intrerupere, tipetele si gemetele, de ti se incretea pielea de frica, au inceput din nou. Nu veneau dintr-un loc precis. Ele se auzeau de peste tot. Si de aproape si de departe.
* Apoi, ca la un semnal, s-a asternut linistea. Am intrat in cort, nu i-am spus nimic sotului meu, ca sa nu creada ca am innebunit, dar pana ziua nu am mai putut dormi. Cand a aparut soarele, m-am simtit in siguranta.
* Am istorisit a doua zi unui localnic din sat cele intamplate. El n-a ras, ci din contra, m-a sfatuit sa cercetez cauzele acestui mister. Asa ca pana la urma am aflat multe lucruri aproape de necrezut.
In anul 1404, s-a nascut Gilles de Rais, in orasul Chantoce, din tinutul Anjou. Ramas orfan de copil, dar cu o avere mare lasata de parinti, el a fost crescut de tutorele sau, Jean de Cranon, un om vicios pana-n maduva oaselor. Acest tutore a reusit sa faca din pupilul sau un dezmatat, un alcoolic si un afemeiat.

De mic copil, Gilles avea placerea sa-si umileasca semenii, sa insulte si sa-si bata prietenii. El avea o verisoara primara, pe Catherine de Thonard, foarte bogata, cu care a vrut sa se casatoreasca. Episcopul, insa, s-a opus la aceasta unire. Atunci Cranon l-a sfatuit pe Gilles sa o rapeasca, ceea ce acesta a si facut, inchizandu-si ruda in fortareata castelului sau. Catherine a fost violata si a ramas gravida. In fata acestei situatii, episcopul a fost nevoit sa le dea binecuvantarea. Asa ca, la varsta de 18 ani, Gilles de Rais deveni proprietarul  castelului Tiffauges si a unei imense averi. Luptand alaturi de Jeanne d’Arc, impotriva cotropitorilor englezi, Gilles a ajuns maresal al Frantei.
Dar viata de desfrau, pe care a continuat-o si dupa casatorie, a avut ca rezultat faptul ca sotia l-a parasit, iar averea i s-a micsorat in asa masura incat, ingrijorat, a inceput sa se ocupe de alchimie, pentru a obtine mult doritul aur. Pentru el, si-a vandut si sufletul diavolului.
La inceput s-a apucat sa studieze carti de magie neagra si sa-l cheme pe Belzebut, incropind un colt al necuratului in subteranele castelului Tiffauges. Chema la el vrajitori, printre care si pe celebrul Prelati, care la inceput il invata sa sacrifice animalele. Diavolul continua sa ramana neinduplecat. In mintea lui Gilles aparu ideea ca trebuiesc create tot mai multe suferinte.
Oameni credinciosi al castelanului au inceput sa aduca copii, din satele invecinate, de la familii sarace, cu promisiunea ca seniorul va avea o grija deosebita de ei. La Inceput zeci, iar mai tarziu sute de copii au fost bagati in catacombele castelului. Inainte de a fi dusi si sacrificati in capela diavolului, micutii erau torturati si apoi ucisi. Detaliile nu mai au rost a fi povestite.
Gilles cerea din ce in ce mai multi copii pentru a fi ucisi, in speranta ca diavolul il va ajuta. De la castel, in timpul noptii se auzeau urlete ingrozitoare, iar pana departe se simteau mirosuri pestilentiale. Parintii incepura sa fie ingrijorati. Neobtinand niciun rezultat, Gilles de Rais se hotari sa-si vanda castelul. Odata cu venirea noului proprietar sosira si autoritatile, sesizate de parintii copiilor disparuti.
Gilles de Rais a fost acuzat de numeroase crime. In fata numeroaselor probe, castelanul a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug.
Desi au trecut de atunci sute de ani, martorii de buna credinta afirma ca si azi se aud tipete de copii, zgomote, pasi, usi care se trantesc fara motiv, forme albe circula prin castelul blestemat si in subteranele lui, unde peste 200 de copii nevinovati au fost sacrificati iadului.