Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Iata o povestire emotionanta, care ne arata ca intotdeauna exista ceva dupa moarte! Iata, deci, povestirea:
* Fiica mea, Heather, s-a nascut in 1969, cu o paralizie cerebrala severa. Nu s-a ridicat niciodata din pat si nici n-a vorbit, desi arata ca era constienta de tot ce se intampla in jurul ei. Radea adesea, Doamne, cum radea. Desi doctorii ne-au spus ca nu va trai mai mult de 12 ani, a murit la varsta de 20 de ani, in 1989.
* La o zi dupa ce s-a stins, in timp ce tundeam gazonul ca sa-mi abat gandurile de la moartea ei, am fost literalmente inconjurat de fluturi monarhi, care au aparut de nicaieri. Sa fi fost un semn al vietii spirituale? Nu stiu.
* Ne aflam in 1995. Fiind culcat, caci se facuse seara, dar inca foarte treaz, am intrebat: „Cum poate sa existe un Dumnezeu care sa lase asa ceva sa se intample?” Instantaneu, o silueta luminoasa, intru totul alba, a aparut in partea stanga a incaperii. Era fiica mea. A intins mana spre mine si a strigat: „Nu, tata, te inseli! Priveste!” mi-a spus aratand spre partea dreapta a camerei. Un nor de lumina alba, stralucitoare, a invaluit camera.
* Instantaneu am stiut cateva lucruri fara sa fie rostit niciun cuvant. Este greu de descris sentimentul de euforie pe care l-am avut. Am stiut ca era bine si ca era un inger al lui Dumnezeu. Am stiut ca noi toti suntem bine legati de ceea ce ne asteapta dupa moarte. Am stiut cat de marunti suntem in comparatie cu Creatorul nostru si ca inteligenta noastra este atat de neinsemnata, incat poate sa para ridicola.
* Stiu ca a fost ceva real si, cand cineva ma intreaba „Crezi in Dumnezeu?”, ii raspund: „Nu, nu doar cred, stiu asta fara nicio indoiala”.