Capcaunii, dupa mitologia poporului roman, sunt niste oameni cu cap de caine si sunt foarte rai. Ei nu se hranesc decat cu carne de om. Ei au un ochi in frunte si unul in ceafa, sunt iuti si rai, iar graiul lor este urat.
Scriitorul Budai-Deleanu, in notele cu care insoteste „Tiganiada”, ne spune ca „dupa batrani, capcaunii ar fi mancatori de oameni, hotarand cu tatarii”. Se vede ca groaza pe care o bagasera tatarii, cu jafurile lor, in sufletele neamului nostru, a fost asa de mare, incat i-a socotit ca sunt ei insisi canibali. In Evul Mediu se credea despre tatari ca ar fi mancatori de oameni. In povestile maghiare, tatarul cap de caine (Katyafeju) figureaza ca urias si ca tiran.
Acesti capcauni coincid cu acei cynocefali, despre care ne relateaza in antichitate Elian si Plinius. In mitologia clasica, ciclopii canibali sunt uriasi inferiori, insa inzestrati totusi cu o putere supraomeneasca.
Povestile noastre spun ca un capcaun prinsese 3 oameni de-ai nostri, ii ingrasase si taiase doi dintre ei. Cel de-al treilea era inchis si-si astepta ceasul. Dar, el reusi cu un par ascutit sa scoata ochiul capcaunului si scapa de micul dejun al capcaunului.
In Croatia, se spune ca acesti capcauni au figura omeneasca, numai ca, in loc de cap omenesc, au cap de caine, au dinti de fier si un singur ochi in frunte. Ei mananca indeosebi oameni si se numesc dziganda.