Biserica crestina – ortodoxa si catolica – sarbatoreste la 40 de zile dupa Invierea Domnului, un mare eveniment din viata lui Iisus Hristos, si anume Inaltarea la cer, de fapt ultimul, din activitatea Sa pamanteasca.
Noul Testament descrie simplu evenimentul Inaltarii Domnului. Iisus a adunat pe ucenicii Sai in Betania, pe varful unui munte, numit Muntele Maslinilor. Timp de 40 de zile, de la Inviere, Iisus se aratase de mai multe ori Apostolilor Sai si ii convinsese de realitatea Invierii Sale.
Acum i-a incredintat ca El este cu adevarat, cerandu-le sa verifice cu simturile, ca nu vad o naluca si mancand „o bucata de peste fript si o parte dintr-un fagure de miere” (Luca 24, 42) si adaugand: „Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa, sedeti in cetatea Ierusalimului, pana ce va veti imbraca cu putere de sus” (Luca 24, 49).
Apoi, Sfantul Evanghelist Luca continua: „Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer. Iar, ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare” (Luca 24, 50-52).
Inaltarea la cer a lui Iisus nu reprezinta numai un eveniment esential din viata Sa ci, in acelasi timp, constituie inaltarea omului din umilinta catre fiinta libera creata de Dumnezeu. Inaltarea Domnului ne intareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, in glorie, asa cum au spus cei doi îngeri, asa cum L-au vazut Sf. Apostoli inaltandu-se si, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a invaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa sa judece vii si mortii la sfarsitul veacurilor.