Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Betty Malz a scris in cartea „Eu am vazut vesnicia”, aparuta in 1977, cum s-a aflat in stare de moarte clinica timp de 28 minute. S-a intamplat in iulie 1959, in timpul unei operatii, cand avea 21 de ani.
Ea scrie ca trecerea a fost senina si calma. Imediat dupa moartea aparenta, ea s-a pomenit pe o minunata culme inverzita. Deasupra ei era un cer senin, fara soare, dar peste tot era lumina. Sub picioarele goale, iarba era de o culoare atat de aprinsa, cum pe pamant nu a vazut niciodata. Peste tot, era flori, lastari, copaci viu colorati.
In stanga ei, se afla o figura barbateasca in mantie; femeia s-a gandit ca ar putea fi un inger. Apoi, in fata ochilor ei, s-a perindat intreaga ei viata. Ea si-a vazut egoul si i s-a facut rusine, dar simtea in jurul ei grija si iubire: „Eu simteam ca am de toate din tot ce mi-am dorit, eram tot ceea ce mi-am dorit vreodata sa fiu”.
Ea si ingerul au ajuns la un palat minunat de argint. Cand portile s-au deschis pentru o clipa, ea a vazut o strada in lumina aurie. Nu a vazut pe nimeni, dar a inteles ca este Iisus. A vrut sa intre in palat, dar si-a amintit de tatal ei si s-a intors in corp. Tatal ei, frant de durere, in toate aceste 28 de minute, a stat langa patul ei si a fost frapat, cand ea a „inviat” si a aruncat la o parte cearsaful care ii acoperea fata. Aceste trairi au adus-o mai aproape de Dumnezeu…