Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
In cartea sa „Tercium Organ tim”, marele filozof Uspensky scrie despre marea atractie pe care moartea o exercita asupra imaginatiei, mai ales in acele zone pe care le putem numi mistice sau religioase. Pe de alta parte, iubirea este un mister tot atat de mare a fiintelor umane, la fel ca si moartea. In opinia sa, iubirea este o poarta catre taramurile atemporale ale spiritului si adevaratului Eu.
Uspensky scrie ca, daca in gandirea noastra dam prea multa importanta mortii, nu vom percepe adevaratele legaturi universale: „In realitate, iubirea este un fenomen cosmic, in care oamenii nimeresc intamplator; un fenomen cosmic care se leaga atat de putin de viata sau de sufletul omului, pe cat este soarele de preocupat sa straluceasca, astfel incat, la lumina lui, oamenii sa-si vada de meschinele lor treburi si sa-si atinga scopurile finale. Daca oamenii ar intelege aceasta, fie si numai cu o parte a constiintei lor, in fata lor s-ar deschide portile unei lumi noi, iar vechile puncte de vedere asupra vietii li se vor parea foarte stranii. Ei ar intelege ca iubirea este ceva cu totul diferit si de un cu totul alt ordin decat micile evenimente ale vietii pamantene.”
Uspensky sustine ca iubirea este un eveniment cosmic, o calitate magica, o stare fundamentala a fiintei, a carei explorare ne poate aduce o extraordinara intelegere. Pe de alta parte, moartea este o poarta catre renasterea spirituala si catre planetele de bastina, de mult uitate, o reunire cu eul superior. Moartea este si „o mare aventura”, si, de aceea trebuie sa lasam deoparte teama de moarte si sa incetam sa cautam semnificatia vietii noastre – aici si acum – in lumina acestei „mari porti” care se afla in fata noastra.