Din punct de vedere spiritual, nasterea unui copil e un proces mai complicat decat pare la prima vedere. In primul rand, trebuie sa existe un spirit care trebuie sa se reincarneze. Asadar, cand un spirit trebuie sa se coboare la scoala vietii terestre, el soseste in jurul parintilor sai fizici, asteptand clipa unirii trupesti a acestora.
A sosit si momentul unirii fizice a parintilor. Cei doi se iubesc din adancul sufletului, dar si dorinta fizica creste in ei. Fiecare dintre celulele lor se*uale sunt inconjurate de o aureola fluidica in care exista inregistrate toate particularitatile fizice si defectele corporale ale parintilor. Din unirea celor doua elemente se*uale se va naste oul ce va purta in el mostenirea genetica de la parinti. Actul unirii – al formarii oului, al evolutiei embrionului, al nasterii – se face sub influente cosmice determinate, realizate sub imperiul unor legi fixe, de la care omul de cele mai multe ori se abate prin liberul sau arbitru.
Sunt cazuri cand in destinul unor oameni s-a scris ca sa nu aiba copii, pentru ca tatal a avut candva in viata precedenta o conduita neiubitoare de copii, brutalizandu-i pana a stins orice iubire din inima lor, ori pentru ca mama nu i-a vrut in alta viata si mereu a cautat sa scape de ei cum a luat cunostinta ca a devenit mama. Ei bine, in aceste cazuri, cei doi soti se vor uni fiziceste, dar nu vor avea urmasi, pentru ca exista un destin care trebuie se deruleze cat mai fidel planului intocmit sus si acceptat si de spiritele ce acum sunt oameni fizici; astfel, fluidele celor doi soti sunt neutralizate, si urmarea e ca elementele lor se*uale, lipsite de fluidele lor respective, nu vor putea da nastere unui ou. Legea Divina nu le acorda aceasta bucurie, chiar daca in aceasta viata ar dori din tot sufletul sa auda si ei spunandu-li-se cuvantul magic: „Mama!” sau „Tata!”.  Totul, totul se plateste, mai curand sau mai tarziu. Dreptatea Tatalui e vesnica si se aplica fara crutare.