Medjugorje este o localitate din Bosnia – Hertogovina, care a devenit faimoasa incepand cu anul 1981, dupa ce 6 tineri au avut aici viziunea Fecioarei Maria. Istoria neconventionala a locului a inceput in data de 24 iunie 1981, cand la ora 5.00, Ivanka si Mirjana treceau pe o straduta. Ivanka a fost prima care a vazut de la distanta umbra unei femei tinere. Aceasta se afla la cca 200 m de cele doua fete, era imbracata in gri si plutea deasupra pamantului. Ingrozite, fetele au fugit in sat. I-au chemat pe Milka Pavtovic, Ivan Ivankovic si Ivan Dragicevic. „Aparitia” era inca acolo. Aceasta le-a cerut sa se apropie, dar tinerilor le-a fost teama, o teama fireasca si specifica, intalnita frecvent si in cazul intalnirilor de gradul III si IV.
Ivanka a intrebat „aparitia” despre mama ei, moarta de curand. I s-a raspuns ca este fericita si ca doreste ca Ivanka s-o asculte pe bunica ei. Mirjana i-a spus ca oamenii ii vor considera nebuni. Raspunsul a fost un zambet. Acesta a fost preludiul.
Cei sase care aveau sa devina vizionari au fost:– Vicka Ivankovic, nascuta pe 3 septembrie 1964;– Mirjana Dragicevic, nascuta pe 18 martie 1965;– Mirja Pavlovic, nascuta pe 1 aprilie 1965;– Ivan Dragicevic, nascut pe 25 mai 1965;– Ivanka Dragicevic, nascuta pe 21 iunie 1966;– Jakore Colo, nascut pe 6 martie 1971.
In data de 25 iunie 1981, ora 18:30, cei sase erau pe deal. Ciudata femeie a aparut din nou. Tinerii au intrebat-o cine este. “Sunt Binecuvantata Fecioara Maria. Am ales acest loc pentru ca aici sunt multi credinciosi adevarati” – a venit raspunsul. Li s-a mai spus sa se roage si sa revina si a doua zi. Infatisarea era o fata apropiata ca varsta de cea a martorilor, cu parul scurt, imbracata in haine gri cu o manta alba.
In data de 27 iunie, zvonul deja se raspandise. Multimea umplea dealul, asteptand sa se petreaca ceva spectaculos. Preotii franciscani din Medjugorje, fratele Zrinko Cuvala si fratele Jozo Zovko erau ingrijorati: au lansat chiar ipoteza ca tinerii au fost drogati. La randul lor, autoritatile comuniste au crezut ca era un complot al Bisericii Catolice croate si i-au dus pe cei sase, fortat, la doctor. Au fost gasiti „normali, echilibrati si sanatosi”, dar nu acesta era verdictul pe care autoritatile comuniste voiau sa-l auda. Abia la ora 6.00 i-au eliberat pe cei sase; acestia, cu exceptia lui Ivan, la ora 18.30, erau pe deal.
Ca si in seara precedenta, multimea a vazut o lumina, zburand deasupra satului. Marturiile despre aceste evenimente nu mai exista. Autoritatile au confiscat casetele, materialele filmate, fotografiile. Ivan, pe care mama lui ingrijorata il oprise acasa, statea la poalele dealului. „Aparitia” i-a comunicat sa stea linistit.

Pe data de 28 iunie, fratele Jozo a vorbit la slujba despre revelatie si ca este timpul ca cei 6 sa termine cu istoria lor aberanta. Ana, sora Vikai, i-a replicat cu ochii plini de lacrimi ca sora ei nu minte.
Pe dealul Crnica se aflau deja 15.000 de pelerini transpirati, plini de praf, infometati. Copiii au intrebat aparitia despre cei adunati acolo. Aceasta le-a spus: “Sa persevereze in soarta lor. Sa-i lase pe acei care nu ma vad sa creada ca ma vad”, iar preotii „sa fie puternici in soarta lor si sa dea tot ajutorul de care sunt capabili”. Au rugat-o sa lase un semn, dar ea a refuzat.
Mai toata lumea credea in aceste aparitii, cu exceptia preotilor si militiei. Oamenii din sat si-au deschis casele strainilor. In data de 29 iunie (sarbatoarea Sfantul Petru si Pavel), fratele Jozo a scris o declaratie despre cele intamplate: „Ascultand casetele, trebuie sa spun ca nu este nicio revelatie publica aici. Daca a fost revelat ceva, este de natura privata, doar in beneficiul copiilor. Nu stiu daca aceasta parere se va schimba. „Doamna Noastra” nu a spus nimic care sa aiba pentru cineva un anume sens”.
Noaptea, militia i-a arestat pe vizionari. La Mostar au fost examinati de doctorul Dzida, care i-a tratat ca pe niste debili mintali. A apostrofat-o pe Vicka din cauza imbracamintii prea moderne. A dus-o chiar la morga, unde i-a lipit o arma de tampla. Totusi, nu a reusit sa gaseasca vreun diagnostic, asa ca a trimis-o acasa cu Dorinka Glamozina, o doctorita care avea misiunea de a urmari tinerii atunci cand se duc pe deal.
Vicka si Marjina s-au dus totusi pe deal, iar aparitia a venit iarasi. De data aceasta, mesajul a fost pentru toti: sa creada intr-un singur Dumnezeu si sa se roage. Dorinka Glamozina a cerut sa atinga „aparitia”. Nu o vedea, dar cand a atins-o, a simtit un tremur in tot corpul, a avut o stare de soc si niciodata nu s-a mai intors in acel loc.
In aceasta perioada are loc si prima vindecare miraculoasa. Un baietas, Danijel Svetko, mut si spastic din nastere, suspect de epilepsie, s-a vindecat in mod inexplicabil.
In data de 30, copiii au fost iarasi dusi la psihiatrie si seara, militienii nu i-au mai lasat sa mearga pe deal. Liderii comunisti au dat ordin sa foloseasca toate mijloacele pentru stoparea intregii povesti, sa-i faca pe idioti sa-si bage mintile in cap, iar multimea sa fie imprastiata chiar cu folosirea fortei.
La ora 18.30, copiii se gaseau intr- un loc numit Cema. Deodata, au cazut in genunchi si o lumina a fost vazuta indreptandu-se spre ei. Au spus „aparitiei” ca li s-a interzis sa mearga pe deal si au rugat-o sa vina in biserica. „Aparitia” a ezitat, apoi a promis ca va reveni ziua urmatoare. A disparut in directia Podlerde, iar lumina a reaparut in varful dealului.
Pe 1 iulie, satul a fost impanzit cu forte de securitate. S-a anuntat ca li se interzice copiilor accesul pe deal si in biserica. Parintii lor au fost amenintati ca vor fi declarati iresponsabili. Mirjana si Ivan nu erau prezenti. Ceilalti au incercat sa ajunga pe deal, dar au fost opriti. La un moment dat, „Doamna” a aparut pe neasteptate si le-a spus sa nu le fie teama, a zambit si a plecat.
Ziua urmatoare, militienii au aparut din nou in sat. Fratele Jozo Zovka a inceput sa creada si el in aceasta poveste. La liturghie au venit foarte multi. In acea zi, „aparitia” a venit in casa parohiala. S-a rugat cu copiii si a promis ca va reveni. A  aparut brusc, ca orice fenomen de materializare. Parintele Jozo a declarat ca ii va primi pe copii in biserica, sfidand autoritatile.
Copiii au crezut ca aparitiile au incetat, asa incat nu s-au mai intalnit pe 3 iulie. De acum, aparitiile au inceput sa fie individuale: casele copiilor sau ale vecinilor, casa parohiala, in biserica sau oriunde se aflau copiii.
Pe 4 iulie, au avut loc, din nou, viziuni. Desi trecuse mai putin de o saptamana de la prima aparitie, a fost declarata stare de urgenta. Autoritatile au vorbit despre clero-nationalistii care au inventat o poveste despre Fecioara Maria, care apare la Medjugorje, calificand-o drept o manipulare impotriva intereselor poporului iugoslav. Stirea a fost preluat de agentiile internationale de presa si, astfel, legenda incepea sa prinda contur. Au sosit la fata locului ziaristi din Germania. Presa comunista l-a calificat pe fratele Jozo drept o figura machiavelica, un sabotor al puterii populare.
Oamenii din Medjugorje, declarat „sat primitiv”, au inceput sa se teama. Miracolele insa au continuat: batranul Jozo Vasily, paralizat, s-a vindecat; s-a vindecat si Matija Skulean, o paraplegica din Germania. Satenii munceau din greu toata ziua, dar seara veneau la liturghie; nu mai injurau, nu se mai imbatau.
Noaptea tarziu, pe 14 iulie, copiii au urcat in secret pe deal si minunea s-a petrecut iarasi. Erau prezenti si 25 de vecini. Din cer a venit o lumina stralucitoare. S-au rugat, apoi „aparitia” le-a spus ca o pot atinge. Si-au simtit mainile amortite. Cineva i-a atins voalul si atunci a  disparut. Mai tarziu, s-au vazut doua „Doamne”, una ca o umbra, iar cealalta stralucitoare.
Marinko a facut fotografii si silueta stralucitoare a iesit pe film. De ce au simtit cei care au atins-o ca le amortesc mainile? O emisie de radiatie sau de curent electric? Iar voalul are o semnificatie aparte in declansarea materializarii?
Comunistii erau alarmati de numarul mare al tinerilor aflati pe deal. Au incercat sa-i atraga cu alte actiuni: dans, filme, meciuri de fotbal.
Intr-o noapte, pe la sfarsitul lunii iulie, pe cer a aparut cuvantul „MIR”, care in limba croata inseamna „pace”. In data de 2 august a avut loc „dansul Soarelui”, ca la Fatima in 1917. In final, o raza de lumina s-a desprins din „Soare” si s-a transformat intr-un curcubeu pe locul primei aparitii. Apoi lumina a stationat pe turlele bisericii, unde 150 de martori au vazut imaginea clara a unei femei. Apoi a aparut o inima mai mare, inconjurata de sase inimi mai mici. Un nor alb a acoperit dealul si totul a revenit la normal. „Dansul Soarelui” a fost vazut si intr-un sat vecin.
Pe 2 august, dupa slujba, copiii au mers la Gumma, o campie aflata langa biserica. S-au rugat si Doamna a aparut din nou, dar rochia ei gri s-a inchis treptat, pana a devenit neagra. Apoi a disparut. Se zice ca a fost atinsa de necredinciosi. Mai tarziu, in timp ce Marija isi schimba hainele de la biserica, a aparut iarasi. I-a spus ca Satana incearca sa tina evenimentele sub control si ca le va spune secrete despre viitor, pe care nu aveau voie sa le spuna nimanui (la fel ca la Fatima), iar necredinciosilor avea sa le arate un semn.
Comunistii au inceput sa persecute ordinul franciscan. Informatorii, care erau pretutindeni in sat, ii urmareau pe preoti si pelerini si incercau sa le limiteze miscarile.  Pe 12 august, militia l-a arestat pe Ivan Ivankoyic, unul dintre membrii grupului initial. In acea noapte, accesul spre deal a fost blocat. Copiii nu stiau unde sa mearga. S-au ascuns in spatele unei case si s-au rugat. Ea a aparut instantaneu, s-a rugat cu ei si i-a incurajat. Inseland garzile, copiii reuseau sa ajunga pe deal. „Era ceva irezistibil care ne conducea acolo. Puteau fi oricat de multi paznici, dar nu reuseau sa ne prinda”.
Pe 13 august, au sosit de la Sarajevo doua garzi speciale. Nu s-a mai permis accesul in biserica. Au dotat calugaritele cu dispozitive electronice care „sa le protejeze de vizionari”. Satul era sub stare de asediu, oamenii disperati, dar totusi, cand suna clopotul, se duceau la biserica intr-o tacere profunda. Era 17 august. In acea noapte, TV Sarajevo a anuntat ca „preotii Jozo si Zavko din Medjugorje si colegii lor, Ferdo Vlasik si Pavlo Zanic, episcop din Mostar, si alti extremisti, intentioneaza si doresc sa reinstaureze organizatii teroriste.
Pe 25 octombrie 1981 s-a vazut o flacara mare la locul aparitiei. Altadata, pe deal, au aparut cruci in forma literei “Y”. In data de 2 noiembrie 1981, 5 dintre copii au vazut Paradisul si Purgatoriul. Vicka si Iakov pretind ca, la fel ca la Fatima, au fost dusi, fizic, in Rai si Purgatoriu. Doar 4 dintre ei au vazut Iadul, fiindca doua fete au rugat „aparitia” sa nu le duca.  „Doamna” le-a transmis copiilor mesaje pentru intreaga omenire. Secretele transmise se refera la Apocalipsa.
In noiembrie 1981, fratele Svetazo Kraljevic relateaza ca timp de 20 de minute, Vicka si Iakov au disparut, au fost dematerializati, trecuti in mod fizic intr-o alta dimensiune, in „lumea Doamnei”, apoi rematerializati in dimensiunea noastra.
Multi nu sunt de acord cu aceste viziuni, ce sunt atribuite unei iluzii religioase in masa. Pana la urma, ce-a fost la Medjugorje?