Pietrele (semi)pretioase au fost folosite inca din cele mai vechi timpuri. Intre astre si pietre s-au stabilit asocieri: unei planete / stele ii mai corespund anumite metale, animale si plante. Astfel, Soarelui ii corespunde hyacintul, lui Marte cel rosu, japisul, negrului Saturn, onyx-ul, lui Jupiter cel albastru, safirul si ametistul.
Legatura dintre astre si pietrele (semi)pretioase s-a dezvoltat in vechiul Orient. La egipteni si babilonieni, fiecarui semn zodiacal ii erau subordonate diferite pietre (semi)pretioase al caror rol era sa aduca noroc celor nascuti in respectiva zodie. Iata un text antic pe aceasta tema: „Fiecare lucru tine de o planeta. Este totusi greu sa recunosti carui astru ii apartine un anumit obiect. Asta se invata observand care raze si miscari ale corpurilor ceresti influenteaza obiectul respectiv, dar si din potrivirea dintre acel lucru si un astru anume. Si fiindca toate cele care au aceeasi origine tind sa-si uneasca fortele, putem in felul acesta atrage forta corpului ceresc prin colectionarea obiectelor ce apartin astrului de care depindem. Si nu doar forta lor o putem atrage, ci si pe cea a inteligentelor superioare si a demonilor care se manifesta prin planete”. Conform acestor principii, pietrele pretioase cu stralucire intensa, cum ar fi Piatra Soarelui sau rubinul, care prezinta si o luminiscenta in intuneric, isi primesc puterea magica de la Soare, ca si heliotropul, japisul, smaraldul si topazul.
Istoricul Diodor din Sicilia (sec. I i.Hr.) scria in „Biblioteca Istorica” urmatoarele: „Influenta puternica a caldurii Soarelui actioneaza in Arabia nu doar asupra dezvoltarii unor animale sau plante neobisnuite, ci si asupra formarii unor pietre minunat colorate, transparente si stralucitoare. Se spune ca ar fi alcatuite din apa pura, concentrata prin actiunea focului ceresc, care le da durata eterna. Smaraldul, de pilda, sau beriliul care se gaseste incarcerat in muntii de cupru, se coloreaza la apus sub influenta focului ceresc. Daca exista atat de multe feluri de granate este deoarece, la cristalizarea lor, razele luminoase se reflecta cand mai tare, cand mai incet.”
Si pentru chinezi, pietrele sunt asociate astrelor: vechiul semn chinezesc care semnifica „cristal” este reprezentat prin trei sori. Grecii, care i-au dat numele („krystallos” inseamna „gheata”), considerau ca are proprietatile apei inghetate. De foarte mult ori, numele pietrelor provin din actiunile magice specifice. Astfel, ametistul era purtat ca arma cea mai eficienta impotriva betiei; numele „amethystos” inseamna deci „cu mintea limpede”. La asirieni, aceeasi piatra se numea „aban la ramo” („piatra neiubirii”) si era folosita ca antiafrodisiac, avand puterea magica de a transforma fervoarea primei nopti de dragoste intr-o raceala absoluta, sau chiar in ura.
Medicina greceasca mai folosea multe pietre: heliotropul era recomandat impotriva febrei; de altfel, numele sau ne edifica asupra proprietatilor: „helios” – „Soare”, „topein” – „a inlatura”. Agatul galben conferea putere celui care-l purta si, de aceea, se recomanda, ca energizant, celor aflati in convalescenta.
Pietrele de culoare rosie erau utilizate in cazul bolilor de sange: rubinul imbunatatea circulatia si crestea tensiunea hipotensivilor. Tot el se mai folosea la oprirea hemoragiilor, aceasta actiune fiind confirmata de stiinta moderna: contine mult oxid de fier, care are proprietatea de a aglutina trombocitele.