Intamplarea aceasta a avut in timpul unui razboi. Un colonel a fost ranit grav si dus de urgenta la cel mai apropiat spital, unde a fost ingrijit cat se poate de bine. Dar, dupa un timp, acesta observa ca la celalalt capat al salonului, se aflau doua paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici macar vreun doctor. O singura calugarita statea mereu cu ei si ii ingrijea cu multa dragoste, cautand sa nu le lipseasca nimic si rugandu-se neincetat.
Intreband de ce sunt bolnavii de la capatul salonului atat de izolati, colonelul a ramas mut de uimire, afland ca oamenii aceia sufera de o boala fara leac si ca in scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teama sa nu se molipseasca. Deci, ei sufereau de o boala letala foarte infectioasa.
Colonelul a intrebat un doctor: „Cum de calugaritei nu-i e frica sa se molipseasca?”
Doctorul a raspuns: „Noi n-am lasat-o sa se apropie de ei, dar ea a insistat spunand ca cineva trebuie sa-i ingrijeasca si pe oamenii aceia”.
Colonelul a spus: „N-as face asa ceva nici pentru un sac plin cu bani!”
Din celalalt capat al salonului, calugarita i-a auzit vorbind pe cei doi si le-a raspuns: „Nici eu n-as face acest lucru pentru un sac cu bani. Il fac insa pentru o rasplata mult mai mare. Pentru multumirea pe care o citesc in ochii acestor oameni sarmani pe care pot sa ii ajut si pentru rasplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecaruia dintre noi, dupa meritul nostru”.