Exista legende romanesti care spun ca Adam (primul om) nu mai este o faptura creata de Dumnezeu, ci e o opera a diavolului. Numai ca aceasta prima fiinta omeneasca, plasmuita de Necuratul, n-ar fi trait niciodata, daca n-ar fi intervenit Atotputernicul ca s-o desavarseasca.
Prima legenda spune asa: „Dracul, dupa ce vazu ca prin inecare nu poate sa scape de Dumnezeu… se apuca, de ciuda, sa faca un om, poate cu credinta ca, avand un tovaras prietenos si supus, mai curand va izbuti in gandurile sale. Lua tarana si facu trupul omului. Apoi ii puse in gura o trestie si incepu sa-i sufle din toate puterile lui, ca sa-i dea suflet. Dar tot chinul i-a fost degeaba, caci duhul diavolului iesea pe cealalta parte a omului. Vazand intr-acestea diavolul ca nu are cum sa dea viata omului, merse la Dumnezeu si-l ruga sa-i invie dansul acel trup facut din tarana. Dumnezeu sufla asupra omului duh sfant si omul prinse viata in sufletul lui. De aceea si pana in ziua de astazi dracul stapaneste trupul omului…”.
A doua legenda: „Dracul, aflandu-se odata pe marginea unei ape, a facut un chip de om, si trecand Dumnezeu pe acolo, l-a intrebat:– Ce-i acolo, drace?– Un om, Doamne.– Ei, apoi invie-l, daca-i om!– Apoi cum, Doamne?– Sufla-i in gura.Dracul s-a pus sa-i sufle, dar nu l-a putut invia. Atunci Dumnezeu i-a zis sa traga tot duhul inapoi din om; si dracul s-a pus la gura chipului si a inceput a trage duhul. Pe urma Dumnezeu s-a apropiat de chip, si cand a suflat asupra lui, chipul a inviat. Dracul insa nu trasese bine tot duhul ce-l suflase in chip; mai ramasese pe la incheieturi, si de aceea omul, la manie, savarseste lucruri rele”.
A treia legenda: „Pe om, dracul l-a facut din lut si a inceput a vorbi la dansul, dar lutul nu-i raspundea. Trece Dumnezeu pe acolo si-l intreaba ce face. «Ia, fac si eu, numai nu vorbeste. – Da-mi-l mie. – Dat sa-ti fie.» Dumnezeu a suflat duh sfant omului si a inceput a vorbi. Atunci dracul, de ciuda, face: «Ptiu!» si l-a stupit tot. Dumnezeu l-a inturnat pe om cu ceea ce era afara inlauntru, si pe dinafara l-a facut asa cum e acuma. De aceea omul nu-i curat inlauntru, si noi de aceea stupim, pentru ca ne-a stupit atunci dracul. Noi, de cate ori stupim, pe dinsul il stupim”.
Sa examinam mai de aproape aceste legende. In toate trei se povesteste ca diavolul l-a facut pe om din lut, dar n-a putut sa-i dea viata. Numai dupa ce Dumnezeu a suflat intr-insul duh sfant, chipul de lut a prins viata.
Intr-o legenda ucraineana se povesteste ca trupul pe care-l facuse diavolul din lut, dupa chipul omului plasmuit de Dumnezeu, se farama in bucati, cand diavolul incerca sa-i dea viata, sufland asupra-i.