Cand ne straduim sa gasim cauza primara a unei maladii, ajungem inevitabil la o intrebare, o intrebare fara raspuns. Ca sa reluam exemplul gripei, originea imediata a acestei boli este un virus, dar virusul a patruns din cauza unei insuficiente de aparare a organismului, o problema a terenului; terenul poate fi slabit din cauza problemelor dietetice, ele insele legate de un dezechilibru emotional anume, de exemplu, de probleme relationale ale caror cauze sunt…? Aceasta este intotdeauna o ultima intrebare, careia nu-i putem da un raspuns obiectiv. Mergand mai departe, trebuie sa privim dintr-un punct de vedere filosofic.
Paracelsus ar raspunde ca Dumnezeu este cauza primara, aducand toate cauzele bolilor la entitatea lui Dumnezeu. In acest stadiu, putem sa evocam si ipoteza karmei. Karma si reincarnarea sunt in miezul numeroaselor traditii spirituale. In Orient, hinduismul si budismul le acorda un loc esential; in Occident, se pare ca primii crestini ar fi avut credinte identice, inainte ca Biserica sa arunce in uitare aceste teorii. La sfarsitul secolului al XIX-lea totusi, numerosi vindecatori ezoteristi au reluat si au aranjat aceste concepte dupa placul lor.
Teoria karmei este fondata pe ipoteza existentei unei legi de la cauza la efect, care guverneaza toate fenomenele. Karma inseamna „actiune”. Toate evenimentele si intamplarile actuale sunt rezultatul unor actiuni trecute. Toate actiunile actuale determina conditiile si evenimentele viitoare. Marele maestru indian, Padmasambhava, care a permis dezvoltarea budismului in Tibet, scrie: „Daca vreti sa va cunoasteti viata trecuta, examinati-va starea prezenta; daca vreti sa va cunoasteti viata viitoare, examinati-va actiunile prezente.”
Consecintele actiunilor nu survin imediat. Ele sunt mai mult sau mai putin amanate, si pot aparea pe planuri diferite de planul initial. De exemplu, consecinta karmica a unui furt sau a tendintei de a-ti insusi bunul altuia, nu inseamna neaparat ca in viitor vei fi tu insuti furat. Este posibil sa ai de suferit in urma unei energii vitale insuficiente sau a unei constitutii fizice mai slabe. Uciderea cuiva va avea consecinte foarte diferite daca aceasta actiune s-a datorat furiei, daca a fost facuta cu o absoluta indiferenta sau daca s-a ucis pentru a salva alte persoane. Sa notam de asemeni ca orice actiune anterioara clipei prezente poate genera o karma care, in intregime sau in parte, se poate exprima chiar in aceasta viata. Karma nu se refera deci neaparat la o viata trecuta, ci consecintele unui act comis pot fi suferite chiar in aceasta viata.
Teoria aceasta n-are nimic fatalist. Dupa traditiile care folosesc acest sistem filosofic, exista intr-adevar mijloace care permit purificarea unei karme negative si in acest fel sa se usureze, sau chiar sa se suprime consecintele nefaste pe care ea le-ar putea aduce. Astfel, perspectiva oferita de aceasta lege a cauzei si efectului incurajeaza creativitatea si responsabilitatea, si tempereaza un pic sentimentul de nedreptate in fata inegalitatilor vietii, indeosebi a sanatatii.
Intrebarea: „Aceasta boala este o boala karmica?” nu are niciun sens, din moment ce tot ceea ce survine este consecinta actiunilor trecute, si deci de origine karmica. Este mai direct sa ne intrebam in ce masura este posibil sa usuram sau sa purificam karma care sta la originea bolii, altfel spus: „Boala cu care ne confruntam este ea vindecabila, si cum?” Aceasta, chiar in cazurile cele mai grave, lasa intotdeauna o licarire de speranta, slaba, e adevarat, aceea de a gasi fiinta sau metoda capabila sa purifice karma ajunsa la maturitate si care a generat boala.