Exista unele traditii antice care considera ca fiinta umana prezinta un al treilea ochi, presupus spiritual, dar de fapt, apartinand corpului astral. „Deschiderea” acestui ochi nu marcheaza altceva decat inceputul procesului de dezvoltare a corpului hiperspatial hexadimensional.
Privite in acest mod, sensul expresiilor referitoare la existenta fiintelor angelice „pline de ochi” poate fi interpretat in sensul ca respectivele fiinte sunt perfect constiente de intreaga structura hiperspatiala a Universului.
Desavarsirea evolutiei corpurilor hiperspatiale permite obtinerea unui control deplin asupra corpului fizic actual, mergand chiar pana la posibilitatea dematerializarii si rematerializarii acestuia. Acesta este sensul evenimentului Schimbarii la Fata realizat de Iisus Christos in prezenta ucenicilor sai si tot in acest mod devine perfect logica si imaculata conceptie.
Continuand analogia, harul de care se aminteste in toate lucrarile de spiritualitate crestina nu ar fi altceva decat o bioenergie hiperspatiala, menita sa ajute dezvoltarea fiintei umane in toate componentele sale. Nu trebuie facuta, insa, confuzie intre har si Duhul Sfant.