Imagine: generată de AI (Microsoft Designer)
Noi, ca oameni, putem dezvolta o conexiune profundă unii cu ceilalţi. Se presupune că funcționează la nivel cuantic și, când acea conexiune este întreruptă, noi o simțim. Într-un fel, o parte din noi trăiește în cealaltă persoană și moare împreună cu cealaltă persoană. Este frumos și tragic, în acelaşi timp. Astfel, atunci când o persoană apropiată moare, s-ar putea să simţim şi noi nişte evenimente ciudate. Şi chiar să le previzionăm plecarea din această lume. Iată câteva povestiri reale despre „morţi sincronizate” luate de pe un forum:
* Totul s-a întâmplat în august 2023. O lună întreagă înainte de acea zi, am suferit de cea mai intensă anxietate pe care am simțit-o vreodată. Am simţit asta întotdeauna înainte ca cineva din familia mea va muri. Nu știam data, cauza sau chiar care persoana iubită va muri – doar știam că urmează. Am simțit acest sentiment îngrozitor de singurătate, abandon și durere. Am plâns încontinuu. Mi-am implorat fiica mea adultă să nu meargă nicăieri pentru că eram îngrozită că ea va fi. Acesta a fost cel mai rău moment dintre toate momentele experimentate în această precogniție. Până la urmă, nepotul meu de 23 de ani și-a luat viața; cred că simțeam tot ce simțea el.
* M-am trezit exact în momentul în care bunica mea a murit, după ce am avut un fel de vis de „reunire de familie”, în care erau mai mulţi membri ai familiei decedaţi. În momentul în care m-am trezit, am avut gândul că ea „s-a dus” și nu mi-am putut explica de ce.
* Cel mai bun prieten al meu a avut un episod depresiv și și-a luat viața prin sinucidere. În noaptea aceea, la 1700 de km depărtare, am avut convulsii și am crezut că o să mor. Când s-a terminat, am primit un telefon care îmi spunea despre moartea lui. El a murit în convulsii.
* Mi-a fost rău (dureri de stomac, insomnie, senzație generală de rău) în noaptea în care tatăl meu a murit. Eram în sufragerie și mă uitam la televizor cea mai mare parte a nopții. Am intrat în camera părinților mei, unde dormea mama, pentru a dormi în patul lor (ceea ce de obicei nu făceam), la ora 3 dimineața și, în timp ce m-am așezat, a sunat telefonul de la spital în care eram anunţaţi de moartea tatălui. Aveam 13 ani.
* Este ceva ce am experimentat când sora mea cea mare a murit dimineața devreme și habar n-aveam la ora aceea, dar am simțit atât de multă anxietate și am fost panicată toată dimineața. Când în sfârșit am încetat să mai simt anxietate, ceva mi-a spus să-mi pun telefonul în modul „Don’t disturb”, ca să pot dormi puțin. Când m-am trezit mai târziu în acea dimineață, sora mea mijlocie m-a contactat pentru a-mi spune că sora noastră cea mare avea o anxietate gravă din cauza durerii pe care o simțea, dar refuza să meargă la spital. În miezul nopții, a avut un accident vascular cerebral și apoi un atac de cord și a ajuns să moară în pat lângă logodnicul ei. Cu siguranță a fost sora mea care încerca să mă anunțe că părăsește această lume.
* Mă uitam la televizor într-o noapte și din senin ceva mi-a spus că Maurice (fostul meu prieten) a murit. Dimineața următoare m-am trezit și de îndată ce am deschis ochii, am spus-o din nou. Nu mă gândisem la el cu o seară înainte sau imediat când m-am trezit și mi s-a părut neliniștitor. Câteva ore mai târziu, vărul lui m-a sunat pentru a mă anunța că a murit cu o seară înainte.
* Am foarte des acest sentiment. Și, de obicei, membrii familiei sunt cei care au murit. Mai întâi a fost tatăl meu, apoi bunicul meu. Când bunica mea a murit, am simțit această senzație de durere în stomac și, după aproximativ 1-2 zile mai târziu, primesc un telefon în care mi s-a spus că ea a murit.
Voi aţi avut parte de asemenea stări cu persoane dragi vouă?