Cineva este mort – dar asta nu inseamna ca se simte bine in trupul sau eteric! Experienta milenara a tuturor civilizatiilor, inclusiv a noastra, arata ca mortii nu sunt cu adevarat morti. Si ca ei sufera adesea pe cealalta lume, ceea ce-i face sa vina sa solicite ajutorul viilor. Bisericile crestine, catolica si ortodoxa, au ca traditie rugaciunea pentru aceste “suflete chinuite”, ca sa le ajute. Rugaciunea este necesara, pentru a-l ajuta sa calatoreasca spre lumina. Asa este bine. Caci cei morti au nevoie de rugaciunea celor vii si au dreptul la aceasta.
Moartea este doar o trecere printr-o alta usa divina, dar constiinta exista intotdeauna. Ca exista continuitatea constiintei este evident, asa cum o arata aptitudinea entitatilor de a se proiecta sau de a crea impresii prin senzitivitatea mediilor si a altor persoane receptive. Cat despre durata mortii, mai multi indivizi au ramas in aceasta stare ani de zile fara sa realizeze ca murisera. Sentimentele, dorintele, poftele sunt modificate sau defunctul nu-si da seama de nimic. In mod obisnuit, aptitudinea lui de a comunica ii tulbura sau ii supara pe ceilalti vii.
Corpul fizic nu este constiinta care gandeste. Constiinta corpului fizic este un lucru diferit. Exista corpul mental, corpul fizic, corpul spiritual. Spiritul este constructorul. Puteti sa ardeti sau sa incinerati un spirit? O inteligenta? Puteti sa distrugeti usor corpul fizic.
Foto: pixabay.com (Commons Creative – free)