Spectrul solar, aşa cum poate fi observat printr-o prismă sau reţea de difracţie, ca urmare a descompunerii luminii în culorile componente, cuprinde o serie de nuanţe de roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet, denumite şi spectru continuu. Spectrul fotosferei solare prezintă nuanţele amintite într-o succesiune continuă, peste care se suprapun liniile întunecate de absorbţie, caracteristice hidrogenului, heliului, fierului, calciului, magneziului, sodiului şi altor elemente chimice, componente ale atmosferei solare.
Spectrul cromosferei, coroanei, erupţiilor şi protuberanţelor este un spectru de emisie, deci pe un fond continuu mai întunecat apar liniile luminoase distribuite după lungimile de undă în concordanţă cu culorile spectrului continuu, peste care se suprapun. Culorile spectrului solar continuu sau de linii le putem distinge datorită proprietăţilor fiziologice ale ochiului de a separa componentele radiaţiei electromagnetice care cad pe retină.
Din gama radiaţiilor electromagnetice, care cuprinde razele gamma, X, ultraviolete, vizibile, infraroşii şi radio, ochiul omenesc s-a adaptat la un domeniu îngust, cuprins între 3 500 Å şi 7 000 Å, care corespunde practic cu lărgimea ferestrei pe care atmosfera terestră o deschide radiaţiilor electromagnetice şi cuprinde toată succesiunea de culori de la violet la roşu. În natură, gama culorilor pe care le întâlnim este mult mai mare decât cele 7 culori primare ale spectrului solar. Această gamă de culori se obţine prin amestecuri naturale sau artificiale ale două sau mai multe din culorile primare. Astfel, culoarea maro sau cafenie poate fi obţinută în pictură prin amestecul culorilor roşu şi albastru, la fel şi în optică, prin suprapunerea acestor două culori. Evident, în natură culoarea maro apare şi ca urmare a fenomenelor de oxidare sau ardere. Prin urmare, culoarea maro, nefiind una dintre cele 7 culori primare, nu apare în spectrul Soarelui, dar este foarte des întâlnită în natură, ca urmare a amestecului dintre culori sau a unor fenomene care sintetizează și schimbă culorile materiei.