Ștefan Odobleja (1902 – 1978) a fost un autor, filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă”, în lucrarea (două volume) publicată la Paris „Psychologie consonantiste” între 1938 şi 1939. Toată lumea spune că întemeietorul ciberneticii este matematicianul american Norbert Wiener (1894 – 1964), principiul de bază fiind descris în opera sa „Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine” (1948). (Cibernetica este disciplina care studiază comunicațiile și controlul între diferitele subsisteme constituind un organism viu sau o mașină construită de om).
Ceea ce s-a împlinit, din viziunea lui Ştefan Odobleja din 1938 – 1939, este realizarea Inteligenţei Artificiale. Trebuie însă să reţinem faptul că Odobleja a preconizat apariţia inteligenţei artificiale în anii 1938-1939, în mod clar, pe baza unei concepţii filozofice materialiste, şi a unei psihologii cibernetice. După Ampere, primul gânditor care conturează o viziune generală a ciberneticii este Ştefan Odobleja, iar „Psihologia consonantistă” este prima lucrare de psihologie cibernetică din literatura mondială, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu o abordare total cibernetică a psihologiei.
Fără nicio îndoială, Norbert Wiener este întemeietorul ştiinţei ciberneticii, dar independent de Wiener, şi înaintea acestuia, Odobleja a reuşit, cu anumite limite, să descifreze ca idee legităţile generale ale ciberneticii. Norbert Wiener este cel care a influenţat in cea mai mare măsură gândirea ştiinţifică a celei de a doua jumătăţi a secolului XX. Ştefan Odobleja a fost premergător al lui Wiener, găsindu-se, pe un alt plan, într-un raport faţă de Wiener ca acela al lui Faraday faţă de Maxwell în privinţa undelor electromagnetice.
Ideea de bază a lui Odobleja este aceea că psihicul este o maşină psihică. În cibernetică există două căi: una propune să pornim de la cuceririle fizicii şi tehnologiei spre elaborarea Inteligenţei Artificiale. Cea de a doua propunere, la fel ca viziunea lui Ştefan Odobleja, propune să extindem cunoştinţele de biologie şi psihologie asupra domeniilor fizicii şi tehnologiei şi asta pentru că creierul artificial este un produs al gândirii vii.