La sfârșitul anilor 1920, arheologul britanic Leonard Woolley a descoperit cel mai fastuos mormânt din Mesopotamia care a fost dezgropat vreodată. Mormântul era situat adânc în deșertul din sudul Irakului. Scheletul regal, care avea 4.500 de ani, era acoperit cu aur și pietre preţioase. El a fost găsit lângă alte trei cadavre, care cel mai probabil au aparținut servitorilor. Cu toate acestea, faptul că acest mormânt a fost făcut pentru o femeie a fost factorul principal care a făcut ca descoperirea să trimită unde de șoc în întreaga lume în primul sfert al secolului al XX-lea.
Regina Puabi, al cărei nume a fost transmis de-a lungul veacurilor datorită unei însemnări aplicate pe haina ei de înmormântare, a trăit la apogeul existenţei lui Ur, în jurul anului 2600 î.Hr. În timpul domniei ei, vechiul oraș-stat domina teritoriul sumerian între Tigru și Eufrat. Comerțul a înflorit în Ur, iar rutele comerciale au ajuns din India până în Sudanul modern.
Ur a devenit extrem de bogat datorită rolului său de principal port pentru expediţia produselor din India. Chiar dacă nu există texte istorice care s-o menționeze pe Puabi, mulți istorici cred că ea a fost un conducător în sine, datorită faptului că pecetea ei nu menționează vreun soț. Rita Wright, profesor emerit de antropologie la Universitatea din New York, este prima persoană care a analizat îmbrăcămintea reginei Sumer Puabi folosind o singură imagine cunoscută a ei. Rezultatul cercetării sale poate fi găsit în cartea „Artefacte și lucrări de artă în lumea antică”.
Potrivit lui Wright, femeile de elită din vechiul Ur erau fie surorile regilor, fie alte rude, fie erau soțiile lor. Și acele femei erau cu adevărat importante, pentru că deţineau o putere considerabilă. Puabi era aproape sigur un membru al familiei regale, care a murit înainte de anii 2400-2350 î.Hr. Rămășițele lui Puabi se află astăzi la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.
Mormântul lui Puabi a fost descoperit în Cimitirul Regal din Ur, care conținea și alte aproximativ 1.800 de morminte. Nu numai că mormântul lui Puabi includea un număr imens de bunuri funerare de înaltă calitate și bine conservate, dar era și singurul dintre locurile care fusese lăsat neatins de jefuitorii de morminte de-a lungul mileniilor. Acest lucru a făcut ca mormântul lui Puabi să fie cu adevărat valoros.
Cercetătorul Zecharia Sitchin, devenind celebru pentru teoria extratereştrilor Anunnaki pe Terra, cu câteva luni înainte de a muri, a adresat o cerere Muzeului de Istorie Naturală din Londra, cerând să se efectueze o serie de teste ADN din rămășițele scheletice ale reginei sumeriene Puabi. Sitchin bănuia că rămășițele unei femei sumeriene de rang înalt ar putea conține genomul zeilor și semizeilor Anunnaki, lucru despre care a discutat încă din anii 1970. Dacă se confirma ceea ce bănuia, aceasta ar fi fost dovada că zeii Annunaki, care au fost descriși în cărți și tăblițe sumeriene antice, au fost responsabili pentru modificarea ADN-ului uman.
Sitchin bănuia că Puabi era o femeie-semizeu antică, care împărtășea o legătură genetică cu Annunaki. În diferite texte antice, există multe exemple de ființe care aveau puteri supranaturale, erau inteligente, aveau o sănătate bună și o longevitate extremă. Sitchin credea că cei care ne-au creat, au limitat în mod intenționat capacitățile noastre.
„Poate comparând genomul ei cu al nostru, am afla care sunt acele gene lipsă pe care în mod deliberat nu ne-au fost date. Nu pot garanta asta, dar există o posibilitate”, spunea Sitchin într-un interviu pentru NBC News, în 2010. De aceea, el îndemna muzeul să efectueze un studiu ADN al rămășițelor lui Puabi. Muzeul de Istorie Naturală din Londra a răspuns afirmând că ar lua în considerare cererea sa doar dacă aceasta ar veni de la un „cercetător cu experiență și abilități recunoscute în acest domeniu sau cu acces la facilitățile necesare pentru a efectua analize ADN antice”. Din păcate, la scurt timp Sitchin a murit, aşa că nimeni nu s-a mai obosit să-i îndeplinească dorința…