Imagine generata de Microsoft AI
Articolul acesta nu pretinde a avea un caracter complet sau o bază științifică verificabilă. Este destinat doar să ofere o imagine de ansamblu aproximativă.
Prima tăbliță din epopeea eroică babiloniană, din biblioteca de tăblițe de lut a lui „Assurbanipal”, care a fost creată în jurul anului 1200 î.Hr. din tradițiile sumeriene și akkadiene din mileniul al III-lea î.Hr., relatează, printre altele, despre Ghilgameș, regele lui Uruk: „El avea 11 coți înălțime, lățimea pieptului lui măsura 9 trepte. Două părți din el era zeu și o a treia parte era om”. Acest zeu 2/3 părea invincibil. Nu e de mirare, pentru că Ghilgameș avea o dimensiune aproape incredibilă: până la 6 metri.
În Biblie, Geneza 6:1-4, ni se spune: „În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime”. Cartea Etiopiană a lui Enoh, de la capitolul 6, ne relatează și ea despre îngeri (200 la număr) care au coborât din cer pe pământ pentru a avea urmași cu femei umane, din care au apărut uriași. Nu păcatele oamenilor, ci îngerii căzuți au fost motivul principal al potopului declanșat de Dumnezeu. În Tora, Numeri 13:32-33, cercetașii lui Moise raportează după întoarcerea lor din țara Canaan: „Toți oamenii pe care i-am văzut acolo (în Canaan) sunt de statură mare. Am văzut și uriași acolo. Copiii lui Anak din rasa uriașilor. Ne-am simțit ca niște lăcuste în comparație cu ei”.
Tot în Biblie, Deuteronom 3:11, citim despre un rege: „Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti”. Un cot regal egiptean antic este egal cu 0,524 metri, ceea ce înseamnă că patul lui Og trebuie să fi avut o lungime impresionantă de 5 metri.
Flavius ​​Josephus, un istoric romano-evreu din secolul I d.Hr., a scris în lucrarea sa „Antichităţile”, în volumul 2, capitolul 2, paragraful 3: „Au luat orașul (Hebron) cu forța și i-a sugrumat pe toți acolo. Ceea ce au rămas au fost uriași, care erau mult mai mari și diferiti ca formă de oameni. Erau groaznici de privit. Oasele lor sunt și astăzi expuse și oricine nu i-a văzut cu ochii lor nu poate să creadă că erau atât de mari.”
Pausanias, un istoric antic, a raportat în secolul al II-lea d.Hr. că schelete umanoide de 5 metri înălțime au fost găsite în ceea ce este acum Siria.
Marea cronică a lui Taiping relatează că un trimis al împăratului Tang Xuanzong a fost blocat pe o coastă necunoscută de o furtună în mare. Acolo, el și mulți alți naufragiați ar fi fost întâmpinați de uriași care aveau 6 metri înăţime sau mai mult.
În mitologia greacă, titanii sunt considerați cea mai veche rasă grecească de zei. Giganții sunt hibrizi de oameni și șerpi. Sunt considerați oponenți ai zeilor olimpici. În mitologia germanică, există numeroși zei gigantici şi se spune că au trăit în Riesenheim. Mitologia nordică vorbește despre Odin ca zeul suprem și creatorul lumii, care, împreună cu alţi zei, au luptat împotriva rasei de uriași.
O legendă veche despre enormul și misteriosul complex de piramide Puma Punku (Bolivia) spune că tot complexul a fost construit într-o singură noapte de un popor de uriași după ce o inundație gigantică a distrus întreaga zonă.
Amerindienii consideră giganții oameni preistorici. În secolul al XIX-lea, David Cusick a notat legendele tribului său, în care se vorbeşte despre oamenii Ronnongwetowanca, şi despre care se spune că ar fi fost uriași.
Cei din tribul cherokee vorbesc şi ei despre giganți care aveau de două ori dimensiunea lor. În plus, conform legendelor lor, există un loc secret cu o sculptură care a fost construită pentru Tsul’kalu – un mare vânător printre giganți. Pe pereții de granit din Canionul Havasu din Marele Canion există un desen enigmatic în care se arată un uriaș care se luptă cu un mamut.
Scheletul unui gigant a fost găsit în 1829 pe șantierul unui hotel din Chesterville, în statul american Ohio. După examinări detaliate, s-a stabilit că scheletul era identic din punct de vedere anatomic cu cel al unui om modern, dar avea mai mulți dinți. După ce scheletul a fost trimis la Mansfield pentru o examinare ulterioară, urma sa s-a pierdut.
În Lompoc Rancho, în statul american California, soldații care săpau o groapă pentru un magazin de pulbere în 1833 au dat peste scheletul unui gigant despre care se spunea că ar fi fost înalt de aproape 4 metri când era în viață. Lângă creatura ciudată, care se presupune că era echipată cu două rânduri de dinți, se afla un topor gigantic de piatră, precum și pietre pe care fuseseră sculptate simboluri indescifrabile. După ce indienii locali au aflat de descoperirea uriașului, l-au furat și i-au ars oasele.
În Kansas City, în statul american Missouri, un craniu gigantic a fost găsit pe un deal în 1877. Se spune că ciudata creatură ar fi avut o înălțime de 7 metri când era în viață. Tot în 1877, inspectorii din Eureka, din statul american Nevada, au dat peste osul unei creaturi umanoide, fosilizat într-o piatră. Medicii care au examinat fosila au crezut că creatura trebuie să fi avut în jur de 4 metri înălțime. Roca în care a fost descoperit osul a fost mai târziu estimată la o vechime de 185 de milioane de ani.
În 1891, muncitorii din construcții din Crittenden, în statul american Arizona, au dat peste un sicriu uriaș de piatră în timp ce săpau o groapă pentru fundația unei clădiri de birouri. Înăuntru se aflau rămășițele mumificate ale unui gigant umanoid cu o înălțime a corpului de cel puțin 4 metri.
Schelete uriașe au fost descoperite într-un mormânt indian de la o fermă din Jackson, în statul american Ohio, în 1897. Descoperirile au fost predate Institutului de Est, unde au dispărut fără urmă. În 1909, scheletul preistoric al unui gigant umanoid, despre care se spune că avea peste 4,5 metri înălțime, a fost excavat în Iztapalapa, Mexic.
În 1923, trupurile a doi uriași umanoizi, cu înălțimi de peste 5 metri, au fost descoperite în Marele Canion din statul american Arizona. În 1926, minerii au găsit molari umanoizi gigantici într-un tunel dintr-o mină de cărbune din statul american Montana. Spre marea surpriză a arheologilor și antropologilor, dinții au fost blocați într-un strat de rocă care avea cel puțin 30 de milioane de ani.
În 1931, mai multe schelete de giganți umanoizi au fost găsite în albia lacului Humboldt, lângă Lovelock, în statul american Nevada. În 1958, se spunea că scheletul umanoid complet al unui gigant a fost găsit în Italia, care era închis într-un strat de cărbune vechi de 11 milioane de ani.
În 1968, un schelet gigantic al unei creaturi asemănătoare lui Neanderthal a fost excavat în statul american Minnesota. Cu toate acestea, o datare planificată cu radiocarbon nu a putut fi realizată deoarece scheletul a dispărut fără urmă în drum spre examinare.