Imagine generata de Microsoft AI
Când au apărut primii câini pe Pământ? Știința nu ştie să dea un răspuns exact la această întrebare. Unele fosile, descoperite în America de Nord, par să indice pentru canide o vechime de circa 60 milioane de ani. În Africa, Asia si Europa, însă, fosilele arată vârste de 25 milioane de ani. Dacă e să vorbim de canide, există un trunchi comun, din care s-au desprins treptat, pe un drum evolutiv separat, strămoșii membrilor subfamiliei canine de astăzi: lupul, șacalul, vulpea. Enigma originii câinelui începe în momentul în care din acest trup comun nu rezultă strămoșul raselor de astăzi. Cum se explică acest fenomen ciudat? De unde provine câinele?
Au fost enunțate mai multe ipoteze menite să dea un răspuns acestui mister. Una dintre acestea consideră că rasele actuale provin dintr-un câine sălbatic, desprins din trunchiul comun al canidelor, ca și celelalte specimene, dar că fosilele acestuia încă nu au fost descoperite. O altă ipoteză plasează câinele actual ca provenind din lup sau șacal, ori din încrucișări posibile între aceste două specii. Genetica a respins însă ipoteza respectivă, dovedind că șacalul are o pereche de cromozomi mai puțin decât câinele. Nici vulpile nu se dovedesc genetic asemănătoare câinelui. Însă, o lucrare ştiinţifică din 2016, intitulată „Worldwide patterns of genomic variation and admixture in gray wolves” (ncbi.nlm.nih.gov), pretinde că a demonstrat că „prietenul omului” provine dintr-o populație dispărută de lup gri, care a fost domesticit în lumea veche. Cu toate acestea, există o dezbatere în curs de desfășurare cu privire la originea geografică a monofilogenei sau polifilogenei, din cauza discrepanțelor în ideile și metodele de studiu.
O altă enigmă o constituie apariția bruscă a câinelui în preajma omului, nu ca animal utilizat pentru hrana acestuia, ci în ipostază de vietate domestică. Există dovezi că strămoșul câinelui de astăzi sălășluia lângă om cu circa 25.000 de ani în urmă. Cum a ajuns el să se acomodeze pe lângă așezările umane? De ce a renunțat la sălbăticie, dacă era într-adevăr sălbatic? Există o întreagă literatură asupra acestei extraordinare probleme. Sunt unii autori care, analizând interdisciplinar evoluția câinelui, au ajuns chiar la surprinzătoarea concluzie că actualul câine este, în fond, rezultatul primei intervenții umane asupra naturii. Mai precis se pretinde că rasele de câini sunt exclusiv rodul încrucișărilor dirijate de om, ceea ce ar explica o serie de enigme care plutesc asupra originii acestor animale.
Cert este că omul din vechime și-a dat seama că un câine putea fi de ajutor numai prin faptul că noaptea simțea apropierea fiarelor sălbatice, avertizându-l prin lătrat. Această descoperire a avut largi implicații, dacă socotim doar două fapte. În primul rând, omul, având lângă el un paznic de nădejde, a început să aibă treptat un somn mai profund, recuperator al forțelor sale fizice și al psihicului, devenind în final singura ființă de pe glob care posedă facultatea de a renunța aproape integral la sistemul său natural de veghe, capacitate cu efecte fiziologice extraordinare. Apoi, câinele a constituit prima experiență umană în domeniul domesticirii animalelor, care a avut repercusiuni fundamentale asupra desfășurării ulterioare a vieții sociale omenești.
Și iarăși ne aflăm în fața unei enigme, când studiem evoluția domesticirii animalelor. Dintre toate speciile care au ajuns de-a lungul vremii a fi domesticite, doar câinele s-a alăturat omului dintru început, fără a fi în prealabil capturat, apoi îmblânzit și în final domesticit cu adevărat. Care să fie explicația acestui fenomen? Ne oferă oare ipoteza creării câinelui de către om un răspuns? Sau câinele a contribuit direct la evoluția omului, așa cum susțin unii specialiști?