Tricia Barker era deprimata. Avea 21 de ani, era la facultate studiind engleza, nu stia care va fi cariera ei si, in general, simtea ca viata este lipsita de speranta. A incercat sa se sinucida luand o mana de pastile cu alcool. S-a trezit dupa 36 de ore mai tarziu in camera ei. Nu a spus nimanui ca a incercat sa se sinucida, dar a decis sa mearga mai departe cu viata ei.
Insa, dupa cateva saptamani, ea a avut un accident de masina teribil. A avut leziuni interne grave, asa ca a trebuit sa fie operata. Pe masa de operatie, Tricia a fost anesteziata. Anestezistul i-a pus masca pe fata si, imediat fata a simtit cum iese din trup. Degeaba a incercat sa revina in corp – isi vedea trupul pe masa de operatie, fiind sange peste tot.
Dar, Tricia spune ca, in acel moment, au venit doi ingeri la ea si au linistit-o. Ingerii au trimis lumina atat in ea, cat si in chirurgii care o operau. Totusi, inima fetei inceta sa bata, iar aceasta a intrat in „moarte clinica”. Spiritul ei parasi sala de operatie si privi, de sus, ce se intampla pe holul spitalului. Tot ce vazu cu „ochii spiritului” fu confirmat ulterior de alti martori.
Barker auzi apoi rugaciunile mamei sale, a matusei sale si a altor din familie; cand a auzit tristetea din rugaciunile familiei ei, aproape ca voia sa se intoarca. Dar, deodata, vazu o lumina puternica: „Lumina era atat de incredibila, incat ca niciodata n-am simtit o dragoste ca aceasta: dragostea unei mame, iubirea romantica, nimic nu se putea compara.”
Fata a ajuns apoi intr-un camp mai real si mai frumos decat orice alt camp de pe Pamant. Bunicul ei, care murise deja, era acolo cu ea. Apoi ea a vazut sute de lumini si stia ca fiecare lumina reprezenta un viitor student al ei. Stia ca ar trebui sa fie profesoara, ca asta e calea ei de cariera. Nu numai ca ar invata limba engleza, dar ea si-ar invata pe altii despre ceea ce traise in timpul mortii.
Si trecutul dar si viitorul au stralucit in fata ei. Nu erau neaparat evenimentele majore, ci mai degraba interactiunile cu oamenii care jucasera roluri mai mici in viata. Fata a fost capabila sa simta si sa vada cum actiunile ei fata de ceilalti i-au afectat. Desi Barker a simtit remuscarea pentru unele dintre actiunile ei, ea a simtit ca ingerii si Dumnezeu nu au judecat-o negativ lucrurile pe care le-a facut. Ei s-au simtit tristi pentru unele dintre alegerile pe care ea le-a facut, dar nu au judecat-o, voind doar ceea ce era mai bine pentru ea.

Fata nu a vrut sa se intoarca la corpul ei, dar i s-a spus de catre Dumnezeu ca trebuie sa se intoarca, pentru a-i ajuta pe altii sa inteleaga ca exista o viata dupa moarte si ca trebuie sa-i ajute pe oameni sa renunte la frica lor fata de moarte. Cand a ajuns inapoi in corpul ei, fata s-a simtit atat de limitata dupa experienta ei transcendenta, incat isi vedea corpul ca un simplu „costum”. Ea a inceput sa vorbeasca despre ea insasi la persoana a treia, ca fiind „Tricia Barker”, o incarnare limitata a fiintei ei eterne.