Conform cronicilor străvechi, o flotilă de nave a plecat din Egipt în jurul anului 232 î.Hr., în timpul domniei lui Ptolemeu al III-lea, într-o misiune de a naviga întreg globul. Cele șase nave au navigat sub conducerea căpitanului Rata și a navigatorului Maui, un prieten al astronomului Eratosthenes, care era șef al Bibliotecii din Alexandria. Comandantul și navigatorul știau de la Eratosthenes că circumferința Pământului era de 250.000 de stadii (aproximativ 44.000 de km) și aveau echipamente astronomice și de navigație de ultimă generație. Deși nu există nicio înregistrare că flotila s-a întors în Egipt, Maui și alții au lăsat pe parcurs înregistrări ale călătoriei lor.
Detaliile expediției ne sunt cunoscute prin inscripții și desene lăsate în peșteri, în primul rând în ceea ce se numesc acum „Peșterile Navigatorilor” din nord-vestul Noii Guinee, într-o peșteră de lângă Santiago, Chile, precum și altele din Insula Pitcairn și Fiji. Inscripțiile și desenele din Noua Guinee au fost descoperite de o expediție germană de explorare în 1937, condusă de Josef Roder de la Institutul Frobenius al Universității Goethe din Frankfurt, iar inscripția chiliană a fost găsită în 1885, de către inginerul chiliano-german Karl Stolp, dar acestea nu au fost descifrate până în anii 1970, când biologul marin și lingvistul Barry Fell și-a dat seama de legătura dintre limba maori (polineziană) și un dialect egipteano-libian antic. În insulele polineziene mai există sute de inscripții vechi maori și, după cum notează Fell, există și inscripții în vechiul dialect egipteano-libian din America de Nord.
La începutul anilor 1970, Fell, preda biologia marină la Universitatea Harvard. Originar din Noua Zeelandă, Fell a fost un lingvist excepțional, cunoscând zeci de limbi, moderne și antice, inclusiv maori. Pasiunea sa pentru traducerea inscripțiilor antice și ideile sale despre așezările precolumbiene din America l-au determinat să scrie trei cărți pe acest subiect, dintre care cea mai cunoscută este „America B.C.” din 1976. Trancrierile specifice peșterilor discutate mai sus apar doar în „Occasional Papers” ale Societății Epigrafice, pe care Fell a fondat-o în 1974; ele nu au fost în general mediatizate.

Presupunerea lui Fell este că expediția a fost trimisă de Ptolemeu al III-lea atât pentru a găsi noi surse de aur pentru monede, cât și pentru a demonstra doctrina recent propusă a lui Eratosthenes. Flotila de corăbii a ajuns în America de Sud, dar nu s-a mai întors niciodată în Egipt.
Fell crede ca Rata, Maui și ceilalți membri ai expediției au devenit ulterior părinții fondatori ai Polineziei. De fapt, spune el, numele actuale Rata și Maui apar în legende polineziene. Mai mult, spune el, limba, scrierea și cunoștințele antice maori-libiene au devenit „moștenirea inițială a Polineziei”.
Mai târziu, geograful George F. Carter, Sr., și-a amintit de o inscripție din peșteră care fusese copiată de Karl Stolp, care se adăpostise într-o peșteră de lângă Santiago în timpul unei furtuni. Carter a crezut că scenariul este similar cu inscripțiile polineziene. Avea dreptate: așa cum Fell a putut să o traducă, inscripția din Santiago a datat-o „în anul domniei 16”, care ar fi fost 231 î.Hr. și avea și numele lui Maui: „Limita de sud a coastei atinsă de Maui. Această regiune este limita de sud a pământului muntos pe care comandantul îl revendică, prin proclamație scrisă, în acest pământ. Până la această limită de sud a condus flotila de nave. Acest pământ îl revendică navigatorul pentru regele Egiptului, pentru regina lui și pentru nobilul lor fiu, alergând un curs de 6.500 de km, în august, ziua 5, anul 16 de domnie”.
Iată că au trecut 1.751 de ani între călătoria în jurul lumii a egiptenilor antici şi cea a lui Magellan dintre anii 1519 şi 1522…