În 1966, în satul Rădeni, comuna Păstrăveni, judeţul Neamţ, au fost descoperite trei vase din tablă de aur nativ. În urma unei arături de toamnă, ţăranul Gheorghe Nistor zăreşte, printre brazde, un obiect de metal. Se apleacă, îndepărtează pământul şi scoate la iveală patru vase de tablă, ре-alocuri înnegrite, ре-alocuri roşcate. Primul său gând a fost, dată fiind cocleala evidentă, că sunt nişte vase de alamă. Al doilea gând a fost acela de a duce vasele la profesorul de istorie, despre care ştia că adună tot felul de hârburi, fie ele din lut, fie din metal.
În drum spre şcoală îl întâlneşte pe fierarul satului şi i le arată. Fără niciun fel de intenţie comercială, îi oferă fierarului un vas mai mic, cu toartă, convins fiind că fierarul îl va alămi şi-l va face trebuincios. Celelalte trei vase, mai măricele, ajung la profesorul de istorie Constantin Puşcaşu care le curăţă de pământ şi le aşează în vitrina unui dulap cu sticlă, fără să bănuiască importanţa lor, cu totul şi cu totul deosebită. Aşadar, în vitrina acelui dulap, aşezat nu în cancelarie, nici măcar într-o sală de clasă, ci pur şi simplu în holul de la intrarea în şcoală, cele trei vase au stat din toamna anului 1966 şi până în toamna anului 1977, când un grup de cercetători de la Muzeul Judeţean din Piatra Neamţ avea să treacă în revistă, la insistenta chemare a primăriţei din Păstrăveni, obiectele adunate acolo cu timpul, în mod deosebit vasele de lut din cultura Cucuteni.
Părea că povestea tezaurului din Rădeni se va încheia aici. Ei bine, nu, pentru că din grupul respectiv nu făcea parte niciun specialist în istorie antică. Noroc că vasele i-au reţinut totuşi atenţia arheologului Ştefan Cucoş. Reîntors la Piatra Neamţ, Ştefan Cucoş îi relatează colegului său, Virgil Mihăilescu-Bîrliba, specialist în istorie antică, despre cele trei vase. Mai mult decât atât, îl descrie, printr-un desen făcut din memorie, forma oarecum mai ciudată a două din piesele expuse la muzeul şcolar. Dr. Virgil Mihăilescu-Bîrliba a bănuit că vasele erau tracice şi că erau din aur. Bineînţeles că, însoţit de o colegă, chimistă, s-a deplasat imediat la faţa locului.
Chimista susţinea că vasele nu sunt din aur. Adevărul e că, îngropat în pământ mii de ani, aurul îşi pierde elasticitatea, dar nu şi celelalte calităţi ale sale. Datorită unor fenomene chimico-fizice mai deosebite, vasele se acoperiseră de o crustă roşcat-verzuie, aproape identică cu cocleala alamei. După îndepărtarea cu grijă, cocleala aceea şi galbenul aurului a rămas curat ca lacrima. Ulterior, specialiştii au stabilit următoarele: tezaurul cântăreşte 905,10 grame şi este din aur de 20 de carate.
Vasele sunt de origine tracă, lucru stabilit de forma și mărimea vaselor, dar și de desenele geometrice de pe torțile vasului mai mare, specifice artei trace. Astfel, ele se aseamănă foarte mult cu vasele unui tezaur tracic descoperit la sud de Dunăre, la Vălcitran, în Bulgaria, lângă Plevna. Prima concluzie, privind asemănarea și originea comună a celor două tezaure, ar fi infirmarea ideii că tracii de la nordul Dunării ar fi fost inferiori, ca dezvoltare economică, celor din sudul Dunării. Aşadar, vasele de cult descoperite la Rădeni fac dovada incontestabilă a unei situaţii economice înfloritoare a triburilor trace de pe aceste meleaguri. Fie că ele provin din sudul Dunării, fie din Transilvania, fie că au fost făurite chiar în zonă, aurul trebuia cumpărat. Iar triburile care au posibilitate să cumpere aceste vase sau aurul din care să le realizeze, nu pot fi decât nişte triburi bogate.
Cum au stabilit specialiştii că tezaurul are 3.000 de ani vechime? Pornind de la tezaurul de la Vălcitran, care a fost datat cu aceeaşi vechime. În plus, tracii din sudul Dunării au îngropat acel tezaur ca să-l ferească din faţa cimerienilor, un popor care era împins spre vest de marea năvală a sciţilor. Tezaurul de la Rădeni vine să confirme ipoteza că, în fuga lor din faţa sciţilor, cimerienii au trecut şi pe la nordul Dunării.
Vorbind despre podoabele regilor traci, sosiţi într-o vizită de curtoazie, ca aliaţi şi prieteni ai troienilor, Homer descrie cu lux de amănunte acele podoabe de aur. Stăpânii de altădată al tezaurului trebuie să fi fost regii traci, acei regi traci descrişi de Homer în celebra sa epopee a războiului troian.
La Rădeni (Neamţ) a fost descoperită o imensă aşezare din epoca culturii Cucuteni. Tot pe valea râului Rădeanca a fost descoperită o aşezare din epoca bronzului, după care au fost scoase la iveală, cronologic vorbind, alte două aşezări, una dacică şi o alta, mai târzie, daco-carpică. În sfârşit, tot aici, pe Valea Rădencii, a mai fost descoperită o ultimă aşezare, din secolele VI-VIII, ceea ce coincide cu perioada de început a formării poporului român.