Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
O lucrare publicata in „Proceedings of the Royal Society A”, sustine ideea ca teoria cuantica trebuie sa fie „retrocauzala”, adica un efect poate sa apara inaintea cauzei sale.
E greu gandim asa ceva, nu-i asa? Dar, doar pentru ca ceva nu poate fi inteles, nu inseamna ca el nu este real si, in general, nu ar trebui sa respingem lucrurile pe care nu le intelegem. Acest lucru este adesea vazut cu anumite concepte precum telepatia, care chiar daca aceasta a fost confirmata si verificata de multe ori, ea este inca privita cu scepticism de oamenii de stiinta.
Lis Zyga de pe site-ul Phys.org ne arata cum stau lucrurile cu retrocauzalitatea:
„In primul rand, pentru a clarifica ceea ce este si nu este retrocauzalitatea: nu inseamna ca semnalele pot fi comunicate din viitor in trecut – o asemenea idee ar fi interzisa chiar si intr-o teorie retrocauzala din motive termodinamice. In schimb, retrocauzalitatea inseamna ca, atunci cand un experimentator alege sa stabileasca setarile cu care sa masoare o particula, aceasta decizie poate influenta in trecut proprietatile acelei particule (sau altei particule), chiar inainte ca experimentatorul sa faca alegerea. Cu alte cuvinte, o decizie luata in prezent poate influenta ceva in trecut”.
In mod evident, daca aceasta teorie este corecta, conceptul nostru de „timp” este eronat: procesele fizice pot merge de fapt inainte si inapoi, fiind descrise de aceleasi legi fizice. Cu toate acestea, Zyga arata ca „intreaga idee a retrocauzalitatii este atat de greu de acceptat pentru ca nu o vedem niciodata in alta parte. Acelasi lucru este valabil si pentru actiunea de la distanta”. Actiunea de la distanta este ideea ca sistemele fizice pot fi mutate, schimbate sau influentate fara a fi atinse fizic de nimic altceva. Din nou, acest lucru s-a dovedit a fi un fenomen real si a fost bine documentat de mai multe ori.
Experimentul alegerii cu intarziere a fost folosit de mai multe ori pentru a arata ca timpul nu exista asa cum il intelegem noi in prezent. In 2007, oamenii de stiinta din Franta au trimis fotoni intr-un aparat si au aratat ca actiunile lor ar putea schimba in mod retroactiv ceva ce s-a intamplat deja. Asa cum Asher Peres, un pionier in teoria cuantica a informatiilor, a subliniat: „Daca incercam sa atribuim un sens obiectiv stadiului cuantic al unui singur sistem, apar paradoxuri curioase: efectele cuantice nu doar actioneaza instantaneu la distanta, dar, asa cum se vede aici, influenteaza actiunile viitoare asupra evenimentelor trecute, chiar si dupa ce aceste evenimente au fost inregistrate irevocabil”.

John Wheeler foloseste o analogie pentru a ilustra acest concept. El spune sa ne imaginam o stea care emite un foton cu miliarde de ani in urma, indreptandu-se spre Pamant. Intre Pamant si stea exista o galaxie. Ca urmare a fenomenului de „lentila gravitationala”, lumina va trebui sa ocoleasca galaxia pentru a ajunge la Pamant, asa ca trebuie sa ia una din doua cai, sa mearga ori la stanga ori la dreapta.
Miliarde de ani mai tarziu, daca se decide sa se instaleze un aparat care sa „surprinda” fotonul, modelul rezultat ar fi un model de interferenta. Acest lucru demonstreaza ca fotonul a luat-o pe o cale, dar, de asemenea, si pe cealalta cale.
Sa presupunem ca s-ar decide sa se instaleze un telescop pe fiecare parte a galaxiei, pentru a determina pe care parte a luat-o fotonul pentru a ajunge pe Pamant. Dupa cum stim din experimentul „dublei fante”, actul de masurare (observare) a modului in care vine fotonul il determina pe acesta sa vina doar pe „calea observarii”. Modelul nu va mai fi unul de interferenta reprezentand mai multe posibilitati, ci un singur model care prezinta o „cale unica”.
Ce inseamna asta? Inseamna ca modul in care alegem sa masuram „acum” afecteaza directia pe care fotonul a luat-o cu miliarde de ani in urma. Alegerea noastra in momentul de fata afecteaza ceea ce s-a intamplat deja in trecut. Inseparabilitatea cuantica exista, indiferent de timp, ceea ce inseamna ca doi biti de materie (sisteme fizice) pot fi inseparabile in timp.