Oamenii de știință au descoperit entități ciudate care se ascund în intestinele și gura noastră şi care ar putea reprezenta o clasă complet nouă de viață. Denumite „obeliscuri”, aceste inele minuscule de ARN se pot plia într-o structură care arată mai mult ca o tijă, de unde și numele. Ele sunt, de asemenea, surprinzător de obișnuite în microbiomii noștri – comunitatea de viruși, bacterii, ciuperci și genele lor care trăiesc în corpurile noastre. Cu toate acestea, ei au rămas nedetectați până acum și reprezintă cea mai recentă descoperire dintr-o listă în continuă creștere de „agenți genetici” misterioși care se ascund la vedere. Într-adevăr, cercetătorii care le-au descoperit raportează că funcția lor, dacă au una, reprezintă un mister.
Obeliscurile au fost descoperite de o echipă condusă de geneticianul și patologul laureat al Premiului Nobel, Andrew Fire, care și-a împărtășit descoperirile într-un studiu ştiinţific. Folosind un filtru de căutare a genomului pe care l-au dezvoltat, cercetătorii au descoperit doar 30.000 de obeliscuri, cercetând baza de date Integrative Human Microbiome Project, un set de date de microbiomi folosit de cercetătorii din întreaga lume pentru a studia sănătatea umană și bolile. Când au căutat în alte seturi de date despre microbiom din întreaga lume, au descoperit și mai multe. Într-un set de date, 6,6% din probele intestinale și 53% din probele bucale au conținut obeliscuri. „Prevalența și noutatea aparentă a acestor elemente implică încă mai multe lucruri de aflat despre interacțiunea lor cu viața microbiană și umană”, scriu autorii.
Obeliscurile reprezintă propria lor clasă de organisme (dacă le puteți numi chiar așa – lucrarea se referă la ele ca „entități biologice”). Ele se află undeva între viruși și viroizi – ARN circular monocatenar despre care se credea că infectează în principal plantele. Deși arată destul de asemănător, viroizii nu pot produce propriile proteine, în timp ce cercetătorii au descoperit că obeliscurile pot face acest lucru. Virușii, de asemenea, își pot produce propriile proteine, dar au un înveliș protector care înconjoară materialul lor genetic, spre deosebire de obeliscuri. Prin urmare, obeliscurile au nevoie de un fel de gazdă. Cercetătorii au reușit să identifice una: o bacterie numită Streptococcus sanguinis care trăiește mai ales în placa dentară din gura noastră.
În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit zeci de mii de noi entități asemănătoare viroizilor. Este încă discutabil dacă virușii sunt vii, darămite ceva mai mic și mai simplu. „Este o nebunie”, a declarat Mark Peifer, biolog de celule și dezvoltare la Universitatea din Carolina de Nord. „Cu cât ne uităm mai mult, cu atât vedem mai multe lucruri nebunești”.
Sursa: articolul ştiinţific (preprint) „Viroid-like colonists of human microbiomes” / biorxiv.org