Un sclav cu numele de Androcles, fugise de la stapanul sau intr-o padure si locuia intr-o pestera. Deodata auzi un raget de fiara salbatica si la gura pesterii aparu un leu. Nenorocitul om credea ca nu mai are scapare, insa fiara se apropie incet, scotand niste urlete de durere, ca si cand ar fi cerut ajutor.
Androcles a prins curaj si s-a apropiat mai mult; el a observat ca leul schioapata, avand o rana la picior. Sclavul lua laba leului in mana ii umezi rana cu saliva, ca un doctor si-i trase un spin mare care intrase in calcaiul animalului. Leul suspina adanc, Androcles apasa pe umflatura, curata rana, o spala, in timp ce leul suferea cu multa rabdare.
Dupa un timp scurt, leul simtindu-se mai usurat de dureri, incepu a sari, a bate din coada si apoi linse cu recunostinta mainile si picioarele doctorului sau. De acum incolo, Androcles deveni prietenul animalului cu care impartea mancarea zilnica, timp de cateva luni, dupa care sclavul Androcles fu prins de catre niste osteni inarmati care-l dusera la stapanul de la care fugise.
Androcles a fost osandit la moarte, prin aruncarea ca hrana leilor. In acest scop un leu a fost lasat fara hrana cateva zile pentru a-l manca pe Androcles. Ziua s-a apropiat; lumea s-a adunat in jurul arenei. Se auzi racnetul leului nemancat; se facu o tacere infioratoare; lumea astepta cu sufletul la gura, cutremurata de ceea ce avea sa vada. Dar frica si intristarea poporului se prefacu in cateva clipe in uimire si mare bucurie cand vazura ca leul infometat, in loc sa-l sfasie pe sclav, se invarte pe langa el, se culca la picioarele lui ca un caine credincios pe langa stapanul sau.
Carmuitorul tinutului aceluia porunci lui Androcles sa dezlege taina acestei nemaipomenite intamplari. Androcles incepu a povesti inaintea intregului popor adunat, cum petrecuse el in padure impreuna cu leul. Toti cei de fata se bucurara de aceasta, vazand ca si fiarele salbatice, prin rabdare si multumire, se domesticesc si capata simtiri de om. Atunci toti intr-un glas se rugara de capetenia tinutului aceluia sa-l ierte pe Androcles, iar acesta nu numai ca-l ierta, ci ii mai dadu si leul in dar, care prin recunostinta lui l-a scapat pe Androcles de la moarte de doua ori.
Morala: Bine faci, bine gasesti.