În primele zile ale lunii aprilie 1858, și-a început cursele pe apele Siretului cea dintâi navă românească acționată cu aburi. Un negustor bucureștean – Ciocan – o achiziționase de la Viena, pentru a o folosi la transportul sării, de la depozitul principal Vadul Roșca până la Galați. Acest strămoș al vapoarelor românești, care s-a numit „Prințul Vogoride”, avea următoarele gabarite: 35 de metri lungime, 4,75 metri lățime și 0,95 metri pescaj – deci un adevărat liliput. Mașinile sale (240 CP) puteau remorca totuși șase șlepuri de lemn „ridicate cu zeci și zeci de care de sare”.
În anul 1860, vaporașul a fost confiscat de stat pentru datoriile armatorului Ciocan. Fostul remorcher „Prințul Vogoride”, după ce a fost preluat de stat de la proprietarul său, a intrat în dotarea Ministerului de Război și transformat în bastiment militar, dându-i-se numele „România”. Nava, în noua sa funcție – inaugurată la 2 august 1864 – avea la bord două tunuri de 75 mm și a servit, până în 1877, ca navă-școală, pe ea învăţând arta navigației militare ofițerii noștri de marini care s-au distins în timpul războiului pentru independenţă.
Vă reamintesc că prima navă care a navigat sub pavilion românesc în apele internaționale a fost „Mariţa” (1834). Citiţi mai multe în cadrul acestui articol: „Mariţa” – prima navă care a navigat sub pavilion românesc în apele internaționale! Acum aproape 2 secole…