În 1880, Universitatea Harvard a publicat o lucrare a lui J. D. Whitney, geolog de stat din California, despre geologia regiunilor miniere de aur din California. În această carte, Whitney a catalogat sute de artefacte și rămășițe de schelete umane găsite de mineri, ingineri și supraveghetori ai minelor în adâncul minelor de aur, la zeci de locații. Toate dovezile adunate de Whitney au indicat faptul că obiectele nu ar fi putut pătrunde de la alte niveluri. Pietrișurile purtătoare de aur din care au fost luate obiectele sunt, conform rapoartelor geologice moderne, cu o vechime cuprinsă între 10 și 50 de milioane de ani (Slemmons, 1966). Având în vedere doctrina actuală conform căreia oamenii moderni din punct de vedere anatomic au apărut în urmă cu aproximativ 100.000 de ani, dovezile raportate de Whitney sunt extraordinare.
Dovezile lui Whitney au fost totuși respinse de William H. Holmes, de la Institutul Smithsonian, care spunea în 1899 că „poate dacă profesorul Whitney ar fi apreciat pe deplin povestea despre evoluția umană așa cum este înțeleasă astăzi, el ar fi ezitat să anunțe concluziile formulate, în ciuda șirului impunător de mărturii cu care a fost confruntat”. Aşadar, găsim un raport credibil de dovezi pentru istoria îndepărtată a umanităţii, dar acesta e respins, în principal, pentru că el contrazice consensul științific în curs de dezvoltare că oamenii au evoluat destul de recent.
O astfel de „filtrare a cunoștințelor”, cu preconcepții teoretice care guvernează acceptarea și respingerea dovezilor, continuă până în prezent. În 1979, Mary Leakey a descoperit la Laetoli (Tanzania), un set de amprente care nu se pot distinge de urmele umane moderne din punct de vedere anatomic (Leakey, 1979). Acestea au fost găsite în depozitele de cenușă vulcanică solidificată de aproximativ 3,6 milioane de anivechime. Fosilele oaselor piciorului primilor hominizi din acea vreme nu se potrivesc cu amprentele Laetoli. În prezent, oamenii moderni sunt singurele creaturi cunoscute de știință care pot crea amprente ca cele găsite la Laetoli. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de știință, din cauza preconcepțiilor lor teoretice, nu sunt pregătiți să considere că noi, oameni, ar fi putut  avea amprentele Laetoli de acum 3,6 milioane de ani.