Diavolul are mai multe nume: Satana, printul intunericului, Belzebut sau Lucifer, pentru a numi doar cateva. Dar, care este cu adevarat originea Satanei?
Multe religii antice au diverse texte in care se detaliaza lupta dintre bine si rau. De exemplu, in religia zoroastriana, una dintre primele religii ale lumii, divinitatea suprema a lumii, Ormazd, a creat doua entitati: spiritul haotic si distructiv, Ahriman si fratele sau binefacator geaman, Spenta Mainyu. Oricum, in lumea antica, binele si raul au existat impreuna tot timpul; si asta pentru ca un zeu bun nu putea fi responsabil pentru lucrurile rele din lume, de aceea trebuind sa existe o forta demonica.
Revenind la Satana, aceasta nu a fost o figura proeminenta in iudaism. In scripturile ebraice, o fiinta demonica apare numai in „Cartea lui Iov”. In aceasta carte, un „adversar” sau „ispititor” il intreaba pe Dumnezeu daca un om bogat cum este Iov ar mai continua sa-l laude pe Dumnezeu dupa ce a pierdut totul. Dumnezeu accepta provocarea, si ii ia toata averea lui Iov, saracul om intrebandu-se de ce o astfel de soarta oribila s-a abatut asupra lui.
Dar, Satana a inceput sa capete din ce in ce mai multa importanta pentru unele secte evreiesti, in jurul erei noastre, cand s-a nascut Iisus Hristos. Mai mult decat atat, invataturile mistice ale iudaismului, numite Cabala, mentioneaza o parte de lumina si o parte de intuneric, desi partea intunecata nu are putere egala cu lumina.
Orice elev care a studiat poate spune ca Satana este un inger cazut, dar aceasta cadere, de fapt, nu este descrisa in Noul Testament sau in Biblia crestina. Cu toate acestea, Satana apare dintr-o data in Evanghelii ca si ispititorul lui Iisus. Asa ca teologii crestini au ajuns la aceasta concluzie: daca Dumnezeu a creat Universul, si tot ceea ce Dumnezeu creeaza este bun, atunci Satana trebuie sa fi fost ceva bun la inceput, dar care a mers prost. Si, din moment ce raul a existat inaintea aparitiei oamenilor, atunci Satana trebuie sa fi fost un inger cazut.
Mai exista si alte referiri la Satana in Biblie, dar care au interpretari diferite. Biblia ebraica are doua pasaje despre oameni care nu au respect fata de Dumnezeu. In aceste pasaje (Isaia 4 si Ezechiel 28), conducatorii umani fac lucruri scandaloase, iar unii crestini interpreteaza aceste actiuni ca expresii ale actiunii Satanei. Mai mult decat atat, Evanghelia lui Pavel din Noul Testament se refera la sarpele din Gradina Edenului ca fiind Satana, desi sarpele nu este descris in acest fel in Geneza originala. In acest sens, sarpele apare mai degraba ca fiind un ispititor. Primul Adam a cazut tentatiei Satanei; Hristos, care este descris ca al doilea Adam, a rezistat cu succes ispitei Satanei.