Teleilat el-Ghassul este locul mai multor dealuri mici, care conțin rămășițele unui număr de sate neolitice din Iordania. Acestea au înflorit între anii 4400 – 3500 î.Hr., situl fiind excavat între 1929 și 1938 de Alexis Mallon și Robert Koeppel de la Institutul Biblic Pontifical Iezuit din Ierusalim. Principalele relicve descoperite la Teleilat el-Ghassul acoperă o perioadă când terenul era ocupat de locuitori foarte avansaţi; artefactele şi sistemul de irigaţii, de un nivel mult superior celui propriu epocii, i-au convins pe arheologi că ocupanţii veneau din Mesopotamia.
Aici, arheologii au descoperit mai multe fresce în timpul excavaţiilor din 1931-1932 şi 1932-1933, dintre care cea mai interesantă este aşa-numita „stea Ghassuliană”, aşa cum se poate observa în imaginile din acest articol. Aşadar, avem parte de o „stea” cu 8 vârfuri, plasată în interiorul unei alte „stele” mai mari, tot cu 8 vârfuri, totul culminând cu o explozie de 8 raze. Desenul precis, folosind o diversitate de forme geometrice, era executat artistic cu negru, roşu, alb, gri şi combinaţii ale acestor culori; o analiză chimică a vopselelor folosite a arătat că nu erau substanţe naturale, ci compuşi sofisticaţi din 12 până la 18 minerale.

Descoperitorii frescelor au presupus că steaua cu 8 raze avea o „semnificaţie religioasă”, indicând că steaua cu opt vârfuri, reprezentând planeta Venus, era simbolul celest al lui Ishtar. Totuşi, acest fapt nu dovedeşte niciun fel de adoraţie religioasă, după cum la Teleilat el-Ghassul nu s-au găsit nici obiecte de cult, statuete ale zeilor etc. – o altă anomalie a acestui loc.
Faptul că steaua cu raze nu avea nicio semnificaţie sacră este atestat în continuare şi de desenele complet ireverenţioase care o înconjurau. Acestea reprezintă clădiri cu ziduri groase, înotătoare de peşti, păsări, aripi, o navă şi chiar (după părerea unora) un dragon marin (în colţul din stânga, sus); în aceste desene apar culori galbene şi cafenii de diverse nuanţe, pe lângă tonalităţile deja menţionate.
De un deosebit interes sunt două forme dominate de „ochi” mari, perechi. Asemenea forme s-au găsit pictate, pe-o scară mult mai mare şi într-un stil mai detaliat, pe pereţii altor case. Obiectele erau înfăţişate ca având formă sferică sau ovoidală, cu partea superioară stratificată şi pictată în alb şi negru. Centrul era dominat de doi „ochi” mari, discuri negre perfecte în interiorul unor cercuri albe. Partea de jos prezenta două (sau patru) suporturi întinse, roşii; între aceste picioare mecanice, din corpul obiectului ieşea o anexă de formă tubercular.

Ce erau acele obiecte? Cumva „vârtejurile de vânt” din textele Orientului Apropiat (inclusiv Vechiul Testament), adică „farfuriile zburătoare” ale extratereştrilor Anunnaki care ar fi putut vizita Pământ în timpuri străvechi?