Rămăşiţele undelor sonore din hărțile galaxiilor din Univers ar putea fi interpretate ca semne ale unui Big Bang care a avut loc cu 13 miliarde de ani mai devreme decât sugerează modelele actuale, spune un nou studiu ştiinţific. Anul trecut (2023), fizicianul teoretician Rajendra Gupta de la Universitatea din Ottawa din Canada a publicat o propunere destul de extraordinară conform căreia vârsta acceptată în prezent a Universului este un truc al luminii, una care maschează starea sa cu adevărat străveche, eliminându-ne totodată nevoia de a explica forțele ascunse, cum ar fi materia întunecată. Vedeţi mai multe în acest articol: Universul are o vechime de 26,7 miliarde de ani, şi nu 13,7 miliarde, cum ne învaţă cosmologia? O nouă teorie ştiinţifică surprinzătoare.
Cea mai recentă analiză a lui Gupta sugerează că oscilațiile din cele mai timpurii momente ale Universului, păstrate în structurile cosmice la scară largă, susțin afirmațiile sale.
„Descoperirile studiului confirmă că lucrările noastre anterioare despre vârsta Universului de 26,7 miliarde de ani ne-au permis să descoperim că Universul nu necesită materie întunecată pentru a exista”, spune Gupta. „În cosmologia standard, se spune că expansiunea accelerată a Universului este cauzată de energia întunecată, dar se datorează, de fapt, forțelor de slăbire ale naturii pe măsură ce se extinde, nu din cauza energiei întunecate”.
Astrofizicienii au observat demult că Universul părea surprinzător de matur pentru obiecte cosmice masive, nici măcar la un miliard de ani distanţă de Big Bang. Acest lucru le-a lăsat o dilemă oamenilor de ştiinţă: fie modelele existente privind evoluția galaxiilor și a găurilor negre trebuie ajustate, fie Universul este mult mai bătrân decât credem.
Dar sugestia lui Gupta nici măcar nu este cu totul nouă: se bazează în mod vag pe o idee care a fost prezentată în urmă cu aproape un secol. La sfârșitul anilor 1920, fizicianul elvețian Fritz Zwicky s-a întrebat dacă lumina roşie a obiectelor îndepărtate era rezultatul pierderii de energie, ca un alergător de maraton epuizat. Ipoteza lui de „lumină obosită” a fost în competiție cu teoria acum acceptată conform căreia frecvența deplasată spre roșu a luminii se datorează expansiunii cumulate a spațiului care trage undele de lumină ca un arc întins. Iar „de vină” ar fi energia întunecată.
Sursa: studiul ştiinţific „Testing CCC+TL Cosmology with Observed Baryon Acoustic Oscillation Features” / iopscience.iop.org