Asa cum exista Dumnezeu, exista si diavol. Lucrarea diavolului este o realitate, pentru ca raul nu e creatia lui Dumnezeu. Raul este actiunea diavolului, cu colaborarea omului. Cand ne gandim la diavol nu trebuie sa ne gandim la efecte speciale, senzationale. Nu! Diavolul este foarte subtil, este prezent in viata fiecaruia dintre noi, cu lucrare subtila, ca sa nu poti lua masuri impotriva lui. Nu trebuie, totusi, sa traim cu teama de diavol, dar nici nu trebuie sa-l ignoram. Iata cum suna rugaciunea Sf. Efrem Sirul: „Doamne si stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire, si-al grairii in desert, nu mi-l da mie! (…)”.
Iata deci cum niste duhuri, niste demoni, ne incearca pentru ca ii avem in noi. Avem ispita duhului trandaviei, al clevetirii, al invidiei, al mandriei, al egoismului, al minciunii, al razbunarii, al patimilor. De multe ori, ca sa le accepti, acestea intra in tine in numele lui Dumnezeu, al adevarului, al binelui. Uneori, diavolul lucreaza prin boala, folosindu-se de slabiciunile noastre.
Cum sa ne ferim de ispita diavolului, a raului?
In legatura cu lucrarea diavolului ar trebui, totusi, sa nu o creditam prea mult: el nu are asa de multa putere. Are putere, spunea un duhovnic, cat fumul. Fumul nu-ti poate deschide nicicand fereastra, dar daca nu esti atent si o deschizi cand e fum – el intra si e greu sa-l mai dai afara. Cum sa ne ferim? Sa nu deschidem fereastra. Trebuie sa avem discernamantul de a separa lucrurile care vin de la Dumnezeu, de cele care vin de la diavol. Cum? Raportandu-ne mereu la un etalon: viata Mantuitorului Iisus Cristos, pentru ca incet-incet sa deosebim lucrurile bune de cele rele.
Trebuie sa fim drepti, sa alegem calea dreapta, nu pentru ca asta o spune o randuiala sau alta, sau Biserica, ci pentru ca este interesul nostru de-a ajunge in vesnicie intr-un loc bun. E cumplit sa ajungi in iad – cea mai cumplita suferinta -, dar sa mai fie si vesnica!