Războiul aduce cu el multe orori. Vărsare de sânge, ucideri, violențe – toate pot afecta mintea umană. Cu toate acestea, uneori, pe câmpul de luptă apar forțe ciudate care par a fi chiar mai malefice decât inamicul.
O relatare destul de obscură, dar terifiantă, își are originea în octombrie 1943, în timpul celui de-al doilea război mondial, şi, mai precis, în timpul bombordamentelor germane asupra Londrei. Mulţi oameni se ghemuiau în casele lor, așteptând cu teamă următoarea bombă; erau însă şi voluntari care umblau pe străzi, făcând eforturi de a salva cât mai multe vieți umane. Unul dintre acești voluntari-salvatori se numea Howard Leland.
La un moment dat, o bombă căzu foarte aproape de Leland, iar acesta a trebuit să se adăpostească într-o casă abandonată. A coborât în fundul unei pivnițe, rugându-se ca clădirea în care se afla să nu fie următoarea care se prăbuşea de puterea bombelor. În timp ce se afla acolo, el începu să aibă sentimentul foarte puternic că era urmărit, că nişte ochi erau asupra lui, un sentiment care avea să-i creeze o stare mare de groază. Stând acolo, în liniștea întunecată, Leland și-a aprins lanterna până în vârful scărilor pivniţei și a surprins în raza ei vederea înfiorătoare a ceea ce părea o creatură masivă, asemănătoare unei pisici, ghemuită pe treapta cea mai de sus, având ochi incandescenţi și coarne mari ce ieşeau din cap. Leland avea să explice mai târziu că entitatea monstruoasă părea să emane „valuri” reci ale unei „aure malefice” și că ochii ei nu clipeau, având o calitate hipnotică care îl ținea în transă.
În timp ce stătea acolo blocat de privirea entității, aceasta a sărit brusc de pe treaptă pentru a se năpusti spre bărbat, dar tocmai atunci se auziră voci și pași umani. Era salvat: colegii bărbatului îl căutară, iar creatura dispăru rapid în întuneric. Leland le-a povestit celorlaţi ceea ce s-a întâmplat, dar niciunul dintre ceilalți bărbați nu a observat ceva ciudat în casă. Cu toate acestea, spre surprinderea lui Leland, unii dintre ceilalți bărbați a susținut că o fiară asemănătoare unei pisici, cu coarne și ochi strălucitori, a fost zărită de alții în vecinătate.
Aparent, Leland a fost atât de marcat de această întâlnire, încât, după terminarea războiului, a vizitat un clarvăzător pe nume John Pendragon, care a putut imediat să ghicească locația casei pe o hartă a Londrei. S-a aflat că unul dintre proprietarii anteriori ai casei fusese un ocultist și magician de magie neagră, care folosea în mod obișnuit pisicile pentru sacrificii în ritualuri întunecate. Se pare că acest individ sinistru înnebunise și apoi se spânzurase în vârful acelor scări, în care Leland văzuse pentru prima dată creatura. Acest lucru l-a determinat pe Pendragon să ajungă la concluzia că entitatea pe care o văzuse Leland era poate un fel de spirit sau demon elementar care luase o formă felină, deoarece absorbise violența asupra pisicilor.
Întreaga poveste de mai sus apare atât în ​​autobiografia lui Pendragon, „Pendragon” (1968), cât și în cartea lui Brad Steiger, „Bizarre Cats” („Pisici bizare”) (1993), rămânând o relatare cu adevărat bizară a lucrurilor inexplicabile din cel de-al doilea război mondial.