Printre vânători există o superstiţie care spune că nimeni nu are voie să omoare un vânat alb. Acela care va împuşca un asemenea animal, va muri curând de o moarte violentă. Moştenitorul şi fiul lui Franz Iosif al Austriei, nefericitul arhiduce Rudolf, era şi el un adept pasionat al vânătorii. În ziua de 8 martie 1878, se afla ca oaspete al împăratului Germaniei la o vânătoare în parcul de la Potsdam. Un splendid cerb alb, speriat de larma gonacilor, se pomeni în bătaia puştii lui Rudolf de Austria şi fu omorât de acesta. În ziua de 30 ianuarie 1889, dimineaţa, prinţul moştenitor al Imperiului Habsburgic, era găsit împuşcat, împreună cu iubita sa, contesa Vecera, într-o cameră a castelului de la Mayerling. Nici până astăzi nu a fost dezvăluită enigma acestei duble sinucideri, dar moartea violentă a prinţului a reamintit unora că în 1878 acesta omorâse un cerb alb…
În urma morţii lui Rudolf, deveni moştenitor al Austro-Ungariei arhiducele Franz Ferdinand. Jocul sorţii a făcut ca şi acestuia să i se întâmple aproape acelaşi lucru ca şi înaintaşului său. Era într-o splendidă dimineaţă de august 1913. Franz Ferdinand, însoţit de un singur vânător, plecase la vânătoare în munţii Gollinger. Deodată, un animal ca dintr-o poveste, o capră albă sălbatică, se caţără drept în faţa lor. Însoţitorul prinţului, văzând că acesta se pregăteşte să tragă, îl imploră să nu o facă, deoarece nu e bine. Evident imperialul vânător se încăpăţână şi trase… Mai e nevoie să aducem aminte care a fost soarta arhiducelui Franz Ferdinand? Adică faptul că a fost asasinat în anul următor, 1914?
Există, deci, un blestem al vânatului unui animal alb?