Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
* Sufletul mortului sade in usa casei, pana pleaca la biserica, si de aceea se pune panza in stresina casei.
* Sufletul omului mort sade 40 de zile in stresina casei.
* Se crede ca sufletul mortului pana ce n-a tras clopotele, sta inca pe pamant si mortul aude toate cate vorbesc in casa.
* In locul unde a murit cineva, in trei nopti se pune o strachina cu apa, pentru ca sa bea sufletul mortului, care vine acolo pana la trei zile dupa ingropare.
* Sufletul omului umbla 6 saptamani prin toate locurile pe unde a umblat el cat a trait si apoi se duce la locul unde e ursat.
* Omul, dupa ce moare, ingerul ii poarta sufletul prin toate locurile pe unde a umblat cu trupul; dupa aceea se intoarce acasa si se pune pe stresina, unde sade trei zile. In timpul acesta venindu-i sete, zice ingerului: „Vai ingere, mult imi este sete”. Ingerul ii raspunde: du-te in casa si bea apa. Sufletul se duce, dar indata iese afara si spune ingerului: N-am baut, caci mi s-a facut mare scarba vazand acolo un hoit mare. (Acel hoit e corpul lui). Atunci ingerul ii zice: Vezi, in trupul acela ti-ai facut tu veacul, si abia acum ai iesit din el. De acest raspuns, sufletul este mai mult mahnit.

* Cand cineva moare, mai multe suflete se strang imprejurul lui de-l privesc si cei ce se duc de aprind cate o lumanare mortului, acele suflete multumesc acelei persoane.
* Omul, daca moare, sufletul lui umbla timp de 6 saptamani pe unde a umblat cu trupul, apoi vine la mormant, isi aduna tot ce i s-a dat pana atunci de pomana, se suie pe cruce, apoi se inalta la cer. Daca n-are cruce, sade pe mormant pana i se pune cruce, apoi se inalta.
* Sufletul mortului trece prin 24 vami ale vazduhului pana ce ajunge in imparatia cerului.
* Poporul da celui ce moare o lumina de ceara in mana, aprinsa, care se crede ca daca i-ar lipsi din mana, la iesirea sufletului, ar fi o mare nenorocire, caci sufletul ar ramanea prin intuneric si nu si-ar putea afla calea ce duce spre rai.
* Cand o persoana trage sa moara, se lasa ferestrele si usile deschise, sa aiba pe unde iesi sufletul.