In Facerea, capitolul I, versetul 29, Biblia precizeaza ca Divinitatea a indicat expres pentru hrana omului numai alimentatia vegetala: „Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra”. Este perioada in care varsta oamenilor se apropia de 1000 de ani (Matusalem a trait 969 de ani). Chiar inainte de Potop (care a fost trimis ca urmare a neascultarii) Dumnezeu stabileste: „pentru ca sunt numai trup, zilele lor sa fie de 120 de ani” (capitolul 6, versetul 3). Este perioada in care Dumnezeu schimba alimentatia omului astfel: „Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde fara carne cu sangele ei, in care e viata ei.” (capitolul 9, versetul 3, 4).
Sfantul Pavel in „Epistola catre Romani” capitolul 14 (20,21) sfatuieste: „Fereste sa strici pentru mancare, lucrul lui Dumnezeu … bine este sa mananci fara carne, nici sa bei vin …”
Judecand, daca ne este permis, putem spune ca omul este facut sa aiba o alimentatie fara carne. Couvier, creatorul anatomiei comparate, arata ca hrana naturala a omului trebuie sa fie bazata pe cereale, fructe, radacini si legume. Alimentatia cu „cadavre” este contrara firii omenesti, instinctului sau, structurii anatomice si fiziologice a omului. In sustinerea acestei afirmatii, el ca si alti cercetatori aduc urmatoarele precizari despre carnivore care, fata de om, au:* intestinul de 5 ori mai scurt, iar suprafata interna a acestuia este neteda si fara vilozitati;* ficatul mai mare si capabil sa filtreze veninurile continute in carnea consumata;* maselele zimtate;* saliva acida;* secretia gastrica cu un pH mult mai scazut;* ghearele si incisivii mari si adaptati pentru sfasiere;* temperament agresiv.
Deci, anatomia si fiziologia noastra este departe de a fi pregatita sa digere carnea. In schimb, omul se aseamana, digestiv, foarte mult cu ierbivorele.
Se stie ca animalul care trebuie sa moara, in teroarea care-l cuprinde, secreta o enorma cantitate de adrenalina, care ramane in cadavrul animalului, producand dezastre metabolice consumatorului carnii. Sunt autori care sustin ca alaturi de adrenalina, carnea animalului este incarcata si cu o substanta numita hormon al mortii. Acesta este asimilat adrenalinei de alti cercetatori.
Prin studii comparative intre carnivori si vegetarieni, s-a demonstrat ca exista o legatura indubitabila intre teama de moarte si consumul de carne.

Timp de 50 de ani am fost sfatuiti sa mancam carne pentru ca numai astfel vom fi sanatosi, motiv pentru care ne „indopam” copiii inca de la 5-6 luni, netinand seama de refuzul lor. Cu timpul le stricam reflexele si, bietii de ei, incep sa ceara carne! Se spune ca numai prin carne aducem in organism proteine de calitate superioara, dar uitam ca elefantul este vegetarian si soarecele carnivor!
Un gram de proteina animala elibereaza, teoretic 4,1 calorii, dar, practic, consuma mai multa energie decat elibereaza, intrucat in procesul de digestie este nevoie ca proteina specifica sa fie metabolizata pana la aminoacizi si acestia sa se recombine in proteina specifica omului. In schimb, daca vom consuma alimente bogate in aminoacizi (deci, sarace in proteine) ele vor oferi baza constituirii proteinelor specifice fara sa necesite prelucrari speciale.
Carnea contine o serie de toxine specifice ei sau care sunt produse si acumulate in timpul taierii. Ingerarea lor presupune o munca uriasa din partea sistemelor de neutralizare, dar si din partea celor de eliminare. Aciditatea gastrica prea slaba, intestinul prea lung si prea ondulat determina o stagnare indelungata a produsilor de digestie ceea ce duce la ample fenomene de putrefactie cu eliberarea unor amine toxice, cu degajare de mirosuri neplacute si, in final, cu intoxicarea sangelui cu produsi insuficient metabolizati si fortarea mecanismelor de neutralizare si eliminare.