Viespile n-au fost niciodata vazute bine de oameni, in special din cauza acului lor dureros. Cu toate acestea, e timpul sa le apreciem, pentru proprietatile veninului produs de ele: s-a demonstrat ca acesta poate ataca cu succes celulele canceroase, dar nu si celulele sanatoase!
Veninul de viespe contine o toxina impotriva celulelor canceroase, denumit MP1 (Polybia-MP1), despre care nu se cunoastea pana in prezent cum actiona impotriva celulelor maligne. Dar, conform unor noi cercetari, MP1 exploateaza aranjamentul atipic de grasimi sau lipide din membranele celulelor canceroase. Distribuirea lor anormala creeaza puncte slabe, in care toxina poate interactiona cu lipidele, care, in cele din urma, creeaza gauri in membrana. Acestea sunt suficient de mari pentru ca molecule esentiale sa se scurga, fara de care celula canceroasa nu poate functiona.
Viespea responsabila pentru producerea acestei toxine-minune este Paulista Polybia (viespea braziliana). Toxina a fost testata si examinata cu ajutorul unei game largi de tehnici imagistice. Puteti vedea rezultatele de cercetare ale echipei in „Biophysical Journal”.
„Terapiile anticanceroase care ataca compozitia lipidica a membranei celulare ar putea fi o noua clasa de medicamente impotriva cancerului”, a declarat Paul Beales de la Universitatea din Leeds si co-autor al studiului. „Acest lucru ar putea fi folosit la dezvoltarea de noi terapii combinate, in cazul in care mai multe medicamente sunt folosite simultan pentru a trata un cancer prin atacarea diferite parti ale celulelor canceroase in acelasi timp”.
In membranele celulare sanatoase, stratul interior (spre partea interioara a celulei) este ambalat cu fosfolipide, inclusiv PS (fosfatidilserina) si PE (fosfatidiletanolamina). Cu toate acestea, in celulele canceroase, PS si PE sunt situate pe stratul exterior al membranei celulare, cu fata in directia opusa. Pentru a testa efectele diferite ale prezentei PS si PE pe o celula, oamenii de stiinta au examinat modul in care MP1 a interactionat cu PE si / sau PS. Prezenta fiecarui fosfolipid a avut un efect distructiv asupra celulelor. PS a crescut sansa de 7-8 ori ca MP1 sa se lege de membrana; PE creste de 20-30 de ori dimensiunea gaurilor create de MP1.
„Formati in doar cateva secunde, acesti pori mari sunt suficient de semnificative pentru a permite moleculelor critice, cum ar fi ARN si proteine, ​​pentru a scapa usor de celule”, a declarat Joao Ruggiero Neto, de la Universitatea de Stat din Sao Paolo, co-autor al studiului. „S-a dovedit ca MP1 este toxic pentru celulele canceroase, dar non-toxic pentru celulele normale”.